Prin adoraţii lungi ne pierdem chipul,

Prin abandonuri sacre de mirări,

Când în clepsidre urcă blând nisipul

Ca înţelepte, fragede ninsori.

Această fluturare de-nceputuri

Răpusă, ne strecoară pe sub rai,

Din potoliri de arşiţe şi luturi

Vorbim numai cu cerul, fără grai.

Ne-ngăduie-n culoarea lui ascunsul

Şi-n vremea noastră de pustiu rodit

Se întretaie plânsul cu neplânsul

Căci tu vei mirosi a fruct oprit.

Şi vine…

În palme cu dogoarea primei trepte,

Să nu rănească-n paşi suişul crud,

El cară-n tâmple doar un vuiet ud

Şi-o frondă: - că se-aşteaptă să n-aştepte.

Muţenia-i numeşte nenumitul,

Nesomnul şi-l îmbracă în oglinzi

Şi-n larmă de luceferi suferinzi

Se-ndeamnă unde va sfârşi sfârşitul.

Păşeşte-n mâini pe scara innodată,

Văzduh îi fierbe-n ochii nesătui

Şi când din soare vrând să smulgă-o pată,

Materia ce bântuie hai hui

Îşi…

Ca într-un adevăr cu seve rare

Ne balansa aceeaşi disperare.

Pe-un vălmăşag ameţitor de schele

Ni se urcau mirările pe piele.

Ne strecuram ciudate jurăminte

Prin steaguri ciuruite de cuvinte.

Şi se umflau secundele cât anii

Când ne-ascundeam în crug de spovedanii.

În gene îmi ţeseai ca o dojană

O lume mai pierită, mai morgană.

Căci sufletele noastre selenare

Se prelingeau cleios pe trotuare.

În panica speranţei topeam…

Se-aprind refrene de petrol

Sculptate-n iambi şi cheia sol.

Iar veşti se-ntorc de nicăieri

Prin verzi făgaşe de-nvieri.

Şi ne-nsoţesc în plin mister

Serafi cu trâmbiţe de ger.

Dresând mareele de vin

In gând c-un astăzi mai puţin.

Cu mâinele ţâşnind din ieri,

Cu iernile-ncolţind din veri.

Căci ne-nfloresc zăpezi în grai

De când ne tot surpăm din rai.

Doar rugi ne-mbată uneori

Când îndesăm în trup…

Se prefirau prin anii nedecişi,

Din vagi plecări înveşmântate-n rouă,

Păduri ce ne scrutau cu ochi închişi,

De unde Dumnezeu se ruga nouă.

În graba fără astăzi, fără ieri

Şi-n veghea îmblânzitelor tenebre,

Se contopeau damnaţi cu temniceri

Iar ziua urca-n turnuri de vertebre.

Din când în când sub cer întredeschis

Serafi serbau măreaţa amăgire,

Eclipsele roiau prin Paradis

Şi gândul se-nspuma a…