Crochiu de toamnă
Arpegii de toamnă târzie
O frunză, în noapte, suspină
Din lacrimi se scurge rugină
Și plumb, și regret, și ftizie.
Cad ploi ca-ntr-un antic diluviu
Un stol de cocori emigrează
Copaci, pustiiți, intonează
Prohodul frunzișului-fluviu.
Și gem țintirime de apă
O brumă în plete-mi coboară
Strivită-i iubirea din vară
Un gând reumatic mă sapă.
Când visele-ncep să pălească
Și zborul își pierde culoarea
Când toamna mă-nvață plecarea
Poeme în mine mustească.
Cuvinte cheie :
O poezie frumoasă, delicată, chiar de nu v-am ghicit :)! Cumva mi-a indus o atmosferă bacoviană, profundă. Felicitări!
Drag,
Nikol
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor