Tremurând de indignare, Clara închise telefonul, curmând brusc strigătele absurde și necontrolate ale bărbatului de la celălalt capăt. Dar știa că asta nu rezolvă problema și începu să conștientizeze tot mai limpede gravitatea situației. Înțelegea acum, că avea de-a face cu un individ periculos și neliniștea puse stăpânire pe ea. Bucuria excursiei dispăru înghițită cu lăcomie de îngrijorarea cea mai pură și mai intensă. Nu aveau nici un sens protestele, enervarea ce-i întuneca rațiunea, refuzul agresiv și instinctiv, care se dovedea tot mai justificat după fiecare confruntare cu Hamid. Acum Clara, trebuia să găsească soluții concrete pentru a ieși din încurcătura în care se afla. Pentru început decise să nu mai fugă, să nu mai minimalizeze pericolul în care se afla și să aibă cu el o discuție directă, să-i arate că nu-i mai e teamă de el, să-i explice de ce nu dorește o relație cu nici un bărbat  și spera din tot sufletul să fie cât mai credibilă și cât mai convingătoare.

   După ce se mai calmă puțin, încercă să participe mai mult la discuțiile ce se legau între tovarășii de călătorie și să se implice în activitățile distractive ce se improvizau pentru a combate plictiseala drumului. Evită să redeschidă telefonul de teamă să nu-l audă din nou sunând. În ciuda tuturor strădaniilor ei, ziua fu un eșec total. Ajunse acasă după miezul nopții și se rugă cerului să nu dea ochii cu cel care acum îi ocupa gândurile și îi uzurpase liniștea. Din fericire în fața blocului nu era nimeni și ea respiră ușurată. Tastă codul de deschidere al ușii de la scară cu degete febrile, privind în toate direcțiile și intră în scara slab luminată cu inima bubuind de teamă. Urcă scările până la apartamentul ei ceva mai liniștită. Când se pregătea să introducă cheia în ușa casei, o mână fermă îi sufocă țipătul de groază, în timp ce o voce șoptită îi sugera să tacă, cu modulații dintre cele mai amenințătoare și mai convingătoare. Fu împinsă în întunericul casei, iar ușa fu închisă cu grijă în urma lor. Dacă brațul ferm ce o ținea într-o strânsoare de fier ar fi încetat să o susțină, Clara s-ar fi prăbușit pe pardoseală, ca o păpușă stricată. Încetase să mai respire, deși gura îi fusese eliberată. 

   - Unde e nenorocitul ăla de întrerupător! auzi ea în beznă. Instinctiv îl apăsă și în oglinda din hol i se prezentă un spectacol terifiant care îi smulse un strigăt de spaimă. Asta o costă o palmă grea ca un trăsnet ce o izbi cu fruntea de perete, pe care-l înroși cu sângele ce îi țâșni imediat din nas. Închise ochii și alunecă pierdută pe pardoseala rece. ” Mă va ucide!” mai apucă ea să gândească înainte să cadă într-un leșin izbăvitor.

   Hamid, văzând dezastrul pe care îl provocase frustrarea și furia lui necontrolată, se apucă cu mâinile de cap disperat, blestemându-și firea și idioția. Se aplecă îngrozit peste femeia leșinată, o ridică în brațe și o duse pe canapeaua din salonul abia luminat. O așeză cu grijă să nu-i facă și mai mult rău și căută amețit întrerupătorul. Când aprinse lumina, alergă în căutarea bucătăriei și se întoarse cu un pahar de apă și câteva cuburi de gheață, cu ajutorul cărora reuși să o readucă în simțiri pe Clara. Stătea în genunchi lângă ea strângându-i mâinile inconștient, cu ochii adânciți în ai ei și lacrimile îi ardeau chipul dezolat, curgând necontrolate peste mâinile lor încleștate. 

   Ochii Clarei exprimau nedumerire, teroare... Ai lui ...rușine, căință infinită și adorație. Simți cum mâinile ei se răsuceau într-ale lui și slăbi strânsoarea. Ea și le retrase ca să-și acopere cu ele fața tumefiată și îndurerată de lovitura primită. El făcu la fel cu ale lui. Printre degetele încleștate lacrimile se scurgeau nestăpânite. Tăcerea se izbea de pereți cu ecouri sinistre. Sufletele rănite se ascundeau în hăul conștiinței, unde se ferecară cu mii de lacăte și pe care nici o cheie din lumea asta nu le mai putea deschide vreodată. Dragoste greșită, ură autentică, vină și teroare, se amestecau, se respingeau scârbite, deznădăjduite. 

   - Dumnezeule, ce am făcut! se căina bărbatul disperat, știind că nu va mai putea repara nicicum răul făcut. Nu am vrut asta! Clara, știu că îți cer imposibilul, dar trebuie să uiți, să mă ierți! S-a adunat în mine furia de o zi întreagă. De ce ai închis telefonul? Am vrut să te aștept ca să vorbim... Sub privirea ei uimită și acuzatoare, plecă fruntea vinovat. Știu, m-am purtat ca un barbar, ca un infractor! Mi-am pierdut mințile pentru că te iubesc și nu pot suporta respingerea ta. De ce mă urăști? De ce mă respingi cu atâta îndârjire?

   Clara se ridică cu greutate, oprindu-i pornirea de a o ajuta, cu un gest ferm.

   - Îți cer să pleci acum din casa mea! Nu mă atinge! Pleacă din casa mea și din viața mea!  

   - Clara, dar...

   - Acum! îl somă ea privind în gol. Vocea ei părea că vine dintr-o altă dimensiune, încărcată de ură și  dispreț. Hamid se cutremură străbătut de un fior, tăcut și speriat de expresia ei, ce nu prevestea nimic bun. Spășit, înfrânt și deznădăjduit o mai rugă o dat mut, dar privirea ei sfredelea parchetul cu atâta intensitate de parcă voia să ajungă în străfundul tenebros al pământului, unde erau prizonieri toți demonii infernului. 

   - Te iubesc Clara! Am să mă întorc și o să te fac să mă ierți! se tângui el. Cu fruntea plecată adânc, se întoarse ca un condamnat la moarte către ușa pe care o trase după el cu multă precauție. Rămase sprijinit de ea clipe nedefinite, nefericit și deznădăjduit. Își blestemă firea, dragostea, soarta și pornirile sălbatice, semănate cu atâta temeinicie în educația și mentalitatea lui, de către cei din lumea sa și de societatea în care se născuse și se formase ca om.

   Clara se ridică și alergă la ușă baricadând-o cu tot ce avea la îndemână. Se privi lung în oglinda ovală, reflectând cu luciditate la tot ce trăise în noaptea aceea. Era încă șocată dar mulțumi cerului că scăpase numai cu atât. Era decisă să-și ia măsuri de apărare căci acum realiza foarte clar cu ce fel de personaj are de-a face. Sub pretextul iubirii, acel om își lua libertatea de a dispune de viața ei, de a se purta ca un stăpân, de a o persecuta și de a-i fura liniștea și independența. Nu se înșelase când instinctul ei suna alarmă maximă în prezența lui. Nu era decât un stalker periculos pe care trebuia să-l îndepărteze de ea cu orice mijloace. Era foarte furioasă.

   Se obloji cum putu mai bine pentru a-și recăpăta înfățișarea necesară pentru a doua zi când trebuia să iasă în lume și toată noaptea se învârti pe o parte și pe cealaltă, nereușind cu nici un chip să ațipească. Înspre dimineață, când somnul o fură pentru câteva minute, mintea ei retrăi întocmai agresiunea suferită și se trezi cu un țipăt  înfricoșat, acoperit de sunetul deșteptătorului. Extenuată și îngrijorată, Clara execută ca un robot ritualul cotidian, atrăgând involuntar curiozitatea colegilor și întrebările insistente ale prietenei sale. Nemaiputând suporta tensiunea, se destăinui acesteia și constată cu ușurare că se simțea mai bine, acum că putea împărți teama și frământările ei cu cineva.

Sprijinul moral pe care îl primi, înțelegerea și compasiunea, o ajutară să-și încropească un plan de acțiune.

       Va urma

Vizualizări: 117

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Cred din ce în ce mai puțin că este vorba despre isprava lui Cupidon. :) Aștept cu interes continuarea!

Minunat textul deși foarte neliniștitor viitorul pentru Clara! Aștept continuarea.

Un text, relativ, bine scris. Atenție mai multă la virgule. Aici, de exemplu, ai virgulă între subiect și predicat: Acum Clara, trebuia să găsească > Acum, Clara trebuia să găsească. Evită să repeți cuvinte într-o frază. Etc.

Subiectul - violența domestică - e des întâlnit în literatură. Să vedem cum exploatezi faptul că el face parte din altă cultură. 

Succes!

da Coza

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Tudor Cicu - 300 lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog Toamna asta... a lui Gabriel Cristea
cu 3 minute în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog ultimul noiembrie a lui paparuz adrian
cu 7 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Dac-ai uitat, iubite, al meu nume a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 7 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a lăsat un comentariu pentru Camelia Florescu
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Înainte de plecare a lui gina zaharia
cu 8 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Toamna asta... a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 9 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Toamna asta... a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Stația mea a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Toamna asta... a lui Gabriel Cristea
cu 10 ore în urmă
Postare de log efectuată de Gabriel Cristea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Stația mea a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Hai, mai hai! a lui Cristian Je
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Neprețuit a lui Batmindru Lucia
cu 15 ore în urmă
Mihaela Suciu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Labirintul verde - VII - a utilizatorului Emil Dumitru
cu 17 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog dacă pleci a utilizatorului gina zaharia
cu 17 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog dacă pleci a utilizatorului gina zaharia
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Dac-ai uitat, iubite, al meu nume a lui Camelia Ardelean
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Stația mea a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 18 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Balada celui care se visa sub ciobul lunii a utilizatorului Tudor Cicu
cu 20 ore în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia Labirintul verde - VII - a utilizatorului Emil Dumitru
cu 22 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor