- Copii nu mai plutiţi atât de sus! Ştiţi că nu aveţi putere să absorbiţi energia din straturile superioare! se simţi informaţia-gând a lui Emitt.

- Bine, bine, coborâm acum! transmise Ovitt răspunsul părintelui îngrijorat. Era atât de frumos acolo! Energia era mai pură şi mai strălucitoare decât în straturile de  jos... dar ei, copiii, nu reuşeau să o absoarbă. Era nedrept! Mai ales că jos nu se întâmpla niciodată nimic interesant! Peste câtiva neoni, va fi suficient de mare să absoarbă energie din straturile superioare,  aşa că va putea şi el să se unească, împreună cu Noritt, Levitt si alţi câţiva, într-o singură mega sferă. Ideea păruse neobişnuită la început, însă Onitt, Rovitt si Zelitt erau primii adulţi care se gândeau serios să o pună în aplicare. Trebuia să fie incredibilă senzaţia de încărcare pe care o vor simţi când vor absorbi o cantitate mare din energia pură din straturile de sus! Chiar si după ce s-ar fi separat, sperau că senzaţia să rămană o perioadă lungă de timp... Erau din ce în ce mai nerăbdători, unirea trebuia să se întâmple cât mai curând.

 

***

 

- David, vino la masă! strigă doamna Soren.

- Daaviid! insistă când văzu că nu primeşte nici un răspuns. „De ce întârzie copilul ăsta?” vorbi singură în timp ce ieşi în curte. Îşi aruncă ochii în direcţia porţii şi-l văzu pe David cum se apropia agale de casă.

- Pe unde ai umblat toată ziua? Spală-te pe mâini şi hai la masă.

- M-am jucat pe câmp cu Tom! I-am arătat căluţul cel nou şi i-a plăcut. Dar îi place mai mult să ne jucăm cu trenul. Steven n-a venit azi, cred că nu l-a lăsat mama lui...

- Oh David, aş vrea să nu te mai joci atât de mult cu prietenii tăi imaginari.

- Tom şi Steven sunt singurii prieteni pe care-i am, spuse băiatul coborând în podea privirea tristă.

- Vei merge la şcoală şi vei avea destui prieteni, se auzi vocea domnului Soren. Ştii destul de bine că cea mai apropiată fermă e la kilometri buni distanţă şi nu avem ce face. E asa şi nu poate fi altfel!

După cină, domnul şi doamna Soren aveau aproape săptămânal aceeaşi discuţie despre problema lui David:

- Ian, nu trebuie să fii aşa dur cu el, ştii destul de bine ce greu e să fie singur. Aici nu ne are decât pe noi, animalele, câmpul şi pe domnul Peter, îngrijitorul.

- Lena, trebuie să înţelegi că nu putem permite ca fiul nostru să fie cunoscut drept mincinos. Cum te vei simţi când oamenii nu vor avea încredere în el pentru că inventează poveşti? Ce va face când va trebui să-şi găsească de lucru? Crezi că mie îmi convine că este izolat? Ce putem face? Va trebui să se obişnuiască şi să-şi găsească alt mod de a se juca! Oricum, peste puţin timp va merge la şcoală, aşa că aceste... poveşti cu prieteni imaginari mă aştept să înceteze.

De la fereastra camerei sale, David privea cerul înstelat si luna cu lumina ei alb-aurie. Se gândea la Tom şi Steven. Oare ei ce fac la ora aceasta? Desigur că se pregătesc de culcare la fel ca şi el. Ce mult i-ar fi plăcut să aibă un prieten care să nu fie „imaginar” cum îi ziceau părinţii. Doar unul! Să se joace împreună şi să facă schimb de jucării. Nu s-ar supăra dacă i-ar strica vreo jucărie. Nu s-ar supăra absolut deloc, asta e sigur.

- La culcare! se auzi vocea doamnei Soren. David când vin să te găsesc în pat! După sărutul de noapte bună, David se întoarse pe o parte şi adormi. Visă că era pe câmp cu Tom şi Steven, se jucau, alergau şi râdeau....

 

***

 

- Ce se întâmplă cu tine?  simţi informaţia-gând a lui Fabitt.

- De ce mă întrebi? trasmise răspunsul Onitt.

- Pari... cam distrat şi strălucirea pe care trebuia să o ai după marea unire e cam pală.

Onitt simţi ironia lui Fabitt dar ce putea face? Acesta avea dreptate.

- Unirea a fost chiar aşa cum ne-am imaginat! Energia din straturile de sus e bună şi senzaţia absorbirii ei a fost extraordinară, doar că s-a întâmplat ceva neprevăzut!

- Şi ce anume s-a întâmplat? transmise Fabitt. Între timp apărură Rovitt şi Zelitt, doi dintre participanţii la unire. Se alătură discuţiei şi Emitt.

- S-a deschis o poartă energetică şi credem că duce în afara stelei, nu suntem siguri.

- Şi? continuă Fabitt să transmită informaţii-gând, unde ar putea să ducă această... poartă energetică?

- Nu ştim. Cine îşi poate risca energia să treacă prin ea? Nici de dincolo n-a venit nimic încoace. Problema e că nu ştim cum s-o închidem! transmise Onitt. Pulsaţiile si culoarea rozalie trădau îngrijorarea şi agitaţia.

Plutiră până la poartă. Surprinzător fapt că nu se deschisese chiar în straturile superioare, acolo unde s-ar fi aşteptat să se întâmple ceva. Era în straturile mai aproape de centru. Transmiseră tuturor o informaţie-gând să ocolească zona. Poarta era destul de vizibilă, avea o culoare lăptoasă şi marginile uşor strălucitore care desenau un cerc perfect. Sperau să fie o situaţie temporară şi să se închidă singură, odată ce energia care a alimentat-o iniţial s-ar mai fi diluat. Oricum trebuiau să găsească o cale s-o închidă.

 

***

 

- Noritt, Noritt,  transmitea Ovitt informaţii-gând, unde pluteşti? Vino să plutim împreună în partea centrală.

Peste puţin timp Ovitt văzu strălucirea prietenului său. L-ar fi cunoscut dintr-o mie. Câteodată când era mai agitat avea o nuanţă usor rozalie, ca acum de exemplu.

- Ai primit vreo informaţie? îi transmise informaţia-gând prietenului care îl aştepta.

- Ce informaţie? transmise Ovitt.

- Au făcut unirea! Şi nu numai că au reuşit să absoarbă energie pură, dar se pare că au deschis o poartă energetică ceva mai jos de straturile superioare. Au transmis tuturor adulţilor informaţia-gând să ocolească zona întrucât nu ştiu unde duce şi ce cantitate de energie ar putea să absoarbă.

- Şi tu cum ai aflat?

- De la Fabitt, părintele meu, al tău nu ţi-a transmis nimic?

- Este încă în straturile superioare, transmise Ovitt.

- Analizează situaţia. Faptul că nu ştiu cum s-o închidă i-a pus pe gânduri. Plutim acolo să o vedem şi noi? transmise Noritt.

- De acord, să-i anunţăm şi pe ceilalţi, transmise Ovitt simţind cum entuziasmul creşte transformându-i propria energie în  auriu.

Odată ajunşi în faţa porţii nu putură să nu transmită o informaţie-gând de admiraţie.

- Nu cred că are nimeni curaj să treacă prin poartă! transmise Noritt către prietenii săi provocarea. Aceştia se apropiară plutind curioşi în jurul ei. Nu părea că se întâmpla nimic, nu simţeau curenţi de absorbţie, nici căldura mai mare. Nu era nici chiar aşa strălucitoare, deci ce atâta tevatură cu această anomalie care oricum se va închide odată ce i se va dilua energia?

- O să trec eu, transmise deodată Ovitt. O să văd unde duce.

Ceilalţi plutiră speriaţi înapoi.

- Nu poţi face una ca asta, Ovitt, îi transmise Noritt. Eu glumeam! Nu se ştie cum absoarbe energia, dacă ţi se întâmplă ceva?  Nici adulţii nu s-au încumetat să treacă.

- Încerc doar, dacă se întâmplă ceva cu energia plutesc înapoi. Atâta timp cât nu sunt curenţi nu mă tem.Voi mă veţi aştepta şi nu veţi transmite nici o informaţie, nu-i aşa?

- Da, te vom astepta, transmiseră ceilalti.

- Promiteţi că nu veţi transmite nimic? Se colorară toţi uşor în portocaliu.

Ovitt înaintă în poartă, ceilalţi pluteau linistiţi în timp ce culoarea portocalie dispărea, doar Noritt începuse să se coloreze puţin în roz, începea să se simtă agitat...

 

****

 

David se juca pe câmp ca de obicei împreună cu Tom si Steven. Avea cu el jucăriile prefertate: calul şi trenul. Trenul zbura în mana lui, era un tren zburător.

Deodată atenţia îi fu atrasă de o lumină ce plutea spre mijlocul câmpului. Se apropie să o vadă mai bine. Îi era teamă dar curiozitatea învingea întotdeauna. Când se apropie, o minge alb-strălucitoare plutea în faţa lui.

- Ooo, ce frumosss! O privea cu ochii măriţi. Întinse mâna, mingea se retrase. Începu să o privească din toate părţile: era rotundă, luminoasă... şi mai ales... plutea! Mingea plutea lângă el fără să-l atingă. Nu-i era frică de minge. Se uita să vadă dacă Tom şi Steven o văd şi ei, dar nu mai erau, fugiseră... fricoşii.

- Pe mine mă cheamă David, începu timid. Tu poţi vorbi? Pe tine cum te cheamă? Căluţul şi trenul sunt jucăriile mele, vrei să ne jucăm? începu să facă câţiva paşi. Mingea îl însoţea, pluti curioasă la nivelul plantelor.

- Acesta este grâu, începu să explice David. Ştii ce e acela grâu? Din el se face pâine. Pâinea este foarte bună cu gem. Gemul e bun la orice oră a zilei.  Acesta este un mac. Este roşu ca... macul. Sau ca sângele, dar mie nu-mi place să fie rosu ca sângele pentru că ieri am căzut în genunchi şi mi-a curs sânge. M-a durut foarte tare şi aproape am plâns de durere...

Mingea începu să o ia înapoi. David o urmări şi de-abia atunci observă cercul albicios şi strălucitor pe margini.

- Trebuie să te întorci acasă?  Şi eu! Curând va fi ora de cină. Mâine sunt tot aici, dacă vrei te aştept să ne jucăm.

Mingea dispăru în cerc, David mai privi puţin, ridică din umeri,  se întoarse şi porni încet spre casă.

- A fost frumos la joacă? Îl întâmpină zâmbind doamna Soren.

- Ştii mami, m-am jucat cu o minge luminoasă!

- Off, David, cât de mult aş vrea să nu mai inventezi poveştile acestea. Sper că te-ai distrat cu mingea, spuse doamna Soren schimonosind vocea complice, dar să nu-i mai povestim tatei despre asta, bine?

- Bine mami, mă spăl pe mâini şi vin la masă.

 A doua zi, mingea nu se lăsă prea mult aşteptată.

- Ştiam că ai să te întorci, râse David fericit. Am cu mine căluţul şi trenul, vrei să ne jucăm şi cu altceva? Am o mulţime de jucării. Privind-o, simţi cum aude vocea mingii parcă direct în gând.

- O...ovitt? spuse cu voce tare. Te cheamă Ovitt? Mingea se îngălbeni puţin. Cal... poţi să spui cal?

- Ca...lll auzi vocea din nou.

- Vrei să ne jucăm împreună în fiecare zi? Mă rog, nu chiar în fiecare zi, când o să mă duc la şcoală nu o să mai pot sta chiar atât de mult pe câmp. Vrei să fii prietenul meu? Prieten, poţi să zici prieten?

- Ppp...rie..ten.

- Foarte bine, râse David bătând din palme fericit. Mingea lumina o culoare aproape aurie. „În sfârşit un prieten” îşi spuse mulţumit.

Seara la masă fu surprinzător de tăcut. Nu mai povesti nimic despre prietenii săi imaginari, nu se mai plânse că nu avea prieteni. Nimic!

- Poate că băiatul a înţeles că trebuie să termine cu prostiile, răspunse domnul Soren la întrebarea nepusă a soţiei.

Timp de câteva zile David de-abia aştepta să ajungă pe câmp. Seara se întorcea tăcut şi mulţumit. La întrebarea mamei „cum a fost azi?” răspundea simplu: „bine.”

 

***

 

- Cum a fost? transmiseră toţi în acelaşi timp. Erau coloraţi rozaliu, dacă vreunul dintre părinţii lor ar fi plutit pe acolo şi-ar fi dat seama imediat că ceva se întâmplă.

- Am întâlnit o altă formă de energie! transmise Ovitt. Plimbarea lui pe dincolo  parcă durase un neon pentru prietenii săi.

- O altă formă de energie? transmisiunile-informaţii se loveau unele de altele ca nişte bule.

- Da, cred că este tot o formă-copil care trăieşte pe o altă stea. Energia stelei lui nu este chiar atât de puternică, de fapt este chiar slabă. El îşi petrece timpul altfel decât noi, se... joacă consumând energie!

- Joacă? se transmiseră iar informaţiile-gând toate odată!

- Şi lumea lui este formată din mai multe forme de energie. Din una din ele se face ceva chemat pâine care este foarte bună cu gem!

- Gem ?! transmiseră din nou nedumeriţi. Ce este gem ?

- Trebuie să fie energia în care pluteşte el când se încarcă! Mi-a transmis foarte multe informaţii despre gem: gem de prune, gem de căpşuni... aşa că asta trebuie să fie!

- Şi ei tot prin informaţii-gând comunică? Veneau transmisiuni de întrebări din toate părtile.

- Nu cred. El comunică prin nişte... vibraţii pe care le-am simţit pe toată suprafaţa. Poate comunica însă şi prin informaţie-gând. Dar preferă să vibreze. Vibrează extrem de mult!

- Şi cum este sfera lui? transmise deodată tăcutul Levitt.

- Sfera lui este destul de mică şi nu este strălucitoare. Se prelungeşte cumva cu altă sferă alungită... Nu este neted ca noi şi nici măcar rotund, are o formă departe de a fi perfectă! Ca să nu mai zic că are şi nişte protuberanţe.

- Protuberanţe? Câte? transmise Noritt.

- Patru! Două dintre ele se mişcă continuu! Se termină cu ceva numit calul şi trenul. Cred că sunt nişte dispozitive cu care consumă energia prin modul numit joacă. Şi nici nu pluteşte, gravitaţia lui îl atrage de partea de jos care are o culoare închisă. Unde stă el cred că este partea centrală, iar în straturile superioare plutesc alte forme de energie. Le-a numit „păsări.”

- De ce cineva s-ar încărca cu energie pentru ca apoi să o consume intenţionat? Este ilogic!

- Ştiu, dar toţi copiii mănâncă gem şi toţi copiii se joacă, se pare că este o regulă la ei!

- Vrei să spui că nu are o formă perfectă? transmise Levitt. Probabil că arată foarte ciudat forma asta de energie...

- O să mă întorc la el, transmise hotărât Ovitt.

- Cum? transmise Noritt. De ce vrei să te întorci la ceva ce nu ştii ce e, în loc să pluteşti cu noi în straturile din partea centrală?

- E interesant. Steaua lui este foarte... diferită de a noastră. Este la fel de luminată, doar că lumina este galbenă. În plus de asta, nu am văzut alte forme de energie asemenea lui. Cred că este singur în zona unde... îşi consumă energia-joacă. M-a numit prieten. Cred că e ceva care seamănă cu plutirea noastră în straturile din partea centrală, sau poate chiar în straturile superioare ...

 

***

 

- Doamnă Soren! Doamnă Soren! striga agitat bărbatul în mijlocul curţii.

- Ce este domnule Peter?

- Veniţi repede. Vreau să vedeţi şi dumneavoastră. Iniţial am crezut că am halucinaţii, dar m-am uitat bine şi cercul este real.

Doamna Soren putu să constate că într-adevăr un cerc semi-transparent, lăptos şi cu margini strălucitoare era „suspendat” în câmp puţin mai sus de înălţimea plantelor. Aprecie că era suficient de mare să se treacă cu maşina prin el. Îşi informă soţul imediat. Poliţistul Richards fusese primul oficial pe care familia Soren îl chemase să vadă misterioasa apariţie. Acesta privea cercul cu mâinile în şold la fel de nedumerit ca şi ei.

- Păi... eu zic să-l chemăm pe domnul profesor de fizică de la şcoală. Poate să aibă el vreo idee, că pe mine mă depăşeste situaţia,  concluzionă într-un sfârşit.

Profesorul Anders veni zâmbind sarcastic. Auzi la ei, cerc luminos în mijlocul câmpului. Oamenii ăstia nu văzuseră în viaţa lor o iluzie optică şi acum îl deranjau pe el cu toate prostiile. Zâmbetul însă îi dispăru când ajunse „la faţa locului” – cum îi spusese poliţistul.

Într-adevăr un „cerc” părea suspendat fără nici o explicaţie în mijlocul câmpului. În jurul lui, observă cum grâul începuse să piardă din vitalitate şi părea ars. Păsările ocoleau zona. Luă o creangă şi o băgă prin cerc. Când o retrase, frunzele erau ofilite şi partea lemnoasă părea puţin arsă la suprafaţă.

 

***

 

- Unul dintre prietenii tăi a transmis că ai trecut prin poartă! transmise Emett informaţia-gând cu  viteza unui fulger energetic.

Se gândea ce greşise, oare nu explicase foarte clar ce înseamnă să fii responasbil? Ştia că Ovitt doar când se va diviza şi va deveni părinte, va simţi senzaţia de îngrijorare pe care o simţea acum pe toată suprafaţa.

Levitt este singurul care nu poate să-şi ţină gândurile doar pentru sine, gândi Ovitt. Era în mijocul tuturor, adulţi şi copii şi nu mai ştia ce să transmită. Părintele său era verde complet, ce să mai transmiţi în asemenea situaţie?  

Ceilalţi îl înconjuraseră, începuseră să pulseze, curiozitatea creştea.

- Şi ce este dincolo de poartă? transmise Rovitt.

- Alte forme de energie, cu una dintre ele am şi comunicat. Ovitt începu să simtă importanţa ce i se dădea. Adulţii n-avuseseră curajul să vadă ce e dincolo de poarta care se deschisese din vina lor. Pluteau în continuu de jos în sus şi nu găsiseră o modalitate de închidere a acesteia.

Mai grav, constataseră că poarta îşi modificase marginile. Acestea deveneau din ce în ce mai strălucitoare, ceea ce însemna că poarta absorbea energie şi din cauza asta nu se închidea. Dar nu absorbea energie din steaua lor, asta însemna că absorbea din steaua cealaltă.

- Perfect, transmise Zelitt, acum ne facem vinovaţi şi de distrugerea altor forme de energie! Nu voi avea linişte până nu voi găsi o cale de închidere! se colorase aproape în verde...

 

***

 

În cortul de campanie improvizat, dezbaterea problemei era în toi.

- Cercul absoarbe energie,  îşi prezentă concluzia profesorul Pivù, directorul Institutului de Fizică, nu ştim cum s-a deschis sau dacă duce undeva si mai ales, nu ştim cum să-l închidem.

- Propun închiderea prin dinamitare! tună generalul Jefferson.

-Domnule general, poate fi o ocazie unică de a studia un asemenea fenomen. Cunoaşterea lui ne poate aduce beneficii,  îi replică profesorul Pivù.

- Atâta timp cât nu ştim ce e, trebuie să-l considerăm potenţial periculos. În probleme de siguranţă naţională civilii n-ar trebui implicaţi,  răspunse sec.

- Trebuie să găsim o cale să închidem cercul paşnic,  luă din nou cuvântul profesorul, aruncând o privire rapidă generalului şi mai ales, poate reuşim să vedem dacă duce undeva. Dacă este un canal de comunicare?

- Canal de comunicare, repetă generalul, mai are puţin şi ne spune că a fost deschis de nişte fiinţe inteligente!

- Şi acum gata, decise reprezentatul guvernului să intervină. Avem o situaţie de criză şi ne comportăm ca nişte copii! Profesore Pivù, aveţi douăzeci şi patru de ore la dispoziţie să cercetaţi cercul sau ce e! La încheierea timpului va fi dinamitat fără discuţii ulterioare. Ne asumăm riscul distrugerii lui,  nu putem risca să fim noi cei distruşi. Preşedintele va fi informat şi îşi va da acordul în legătură cu deciziile luate. Deja a fost pus la curent cu ce se întâmplă. La rândul meu şi eu aştept să fiu informat în legătură cu orice ţine de blestematul ăla de cerc!

- Permiteţi, proprietarul câmpului vrea să vă vorbească tuturor, anunţă poliţistul însărcinat cu paza la intrarea în cort.

- Să intre, răspunse profesorul. Mai mult ca sigur că vrea despăgubire, gândi, suntem în faţa unui eveniment major şi unora le stă gândul la bani.

În încăpere îşi făcu apariţia David însoţit de domnul şi doamna Soren, domnul Peter şi domnul Anders, profesorul de fizică de la şcoală.

- Spuneţi, ce s-a întâmplat? Dacă este vorba despre despăgubire, reprezentantul guvernului aici de faţă... începu discursul profesorul Pivù, încercând să arunce o eventuală  răspundere financiară în terenul reprezentantului. În fond îi dăduse la dispoziţie douăzeci şi patru de ore, n-avea decât să se spele pe cap cu astfel de probleme.

- Nu, nu, răspunse domnul Soren puţin stânjenit. Fiul meu vrea să vă spună ceva. Spune-le şi domnilor ce ne-ai spus nouă, îl îndemnă domnul Soren.

La început fusese sceptic când auzise povestea lui David.Credea evident că este una dintre invenţiile lui şi se enervase pe Lena care ştia şi nu-i spusese nimic. Şi copilul ăsta îşi găsise să tacă tocmai când era vorba despre aşa ceva! Cine ştie ce s-ar fi întâmplat dacă domnul Peter nu ar fi văzut cercul. David devenise foarte agitat, aproape isteric şi tot pomenea ceva de prietenul lui. Nu-l mai văzuse niciodată aşa şi datorită situaţiei se simţea obligat să-l creadă că măcar de data asta nu inventează.

Toţi îşi îndreptară privirea către băiatul care nu mai contenea să-şi steargă lacrimile de pe obraz.

- Nu... nu vreau să-i faceţi rău lui Ovitt! Spuse printre sughiţuri.

- Şi cine este Ovitt? întrebă profesorul Pivù.

- Este prietenul meu! Vine în fiecare zi prin poartă să ne jucăm.

- Şi de unde vine Ovitt? se auzi o voce de femeie. De doamna Rohè Villen, psiholoaga, uitaseră cu toţii.

- De la el de acasă, se auzi vocea piţigăiată a băiatului. Şi pleacă la ora de cină şi pe el îl aşteaptă părintele lui la masă. Acum că prinsese curaj, nici nu mai plângea. În fond trebuia să-l apere pe Ovitt cu toate forţele.

- Ne poţi spune cum arată Ovitt? insistă psiholoaga.

- Ca o minge luminoasă!

- O minge luminoasă? Întrebă de data aceasta profesorul Pivù. Inima începuse să-i bată puternic şi aproape nu mai reuşea să-şi stăpânească emoţiile.

- Îhî!  are forma rotundă şi este foarte strălucitor. Câteodată îşi schimbă culoarea. Când înţeleg ce spune se face galben, când se supără se face verde, este tare amuzant. David râdea. Îi plăcea să vorbească despre prietenul lui. De data asta nu inventa şi se părea că Ovitt era foarte important.

- Copilul aiurează, daţi-i ceva pentru febră, se auzi vocea baritonală a generalului. Nu putea înţelege cum atâţia oameni cu pregătire căscau gura la invenţiile unui mucios! Făcu o evaluare scurtă a situaţiei şi concluzionă că părinţii avuseseră probleme în  disciplinarea odraslei. Acum deja era târziu pentru disciplină, uite aşa te trezeşti prins în jocul unui puşti plictisit şi needucat!

- Eu zic să terminăm cu poveştile şi să rezolvăm problema responsabil faţă de cetăţenii aceste ţări şi de ce nu, ai acestei lumi. Nu avem de unde şti cu ce intenţii vine acest... Ovitt aici, se gândi să le facă jocul.

- Domnule general, ţin să vă reamintesc că orice informaţie este importantă în cazul de faţă şi cu atât mai mult interesul nostru este să rezolvăm problema pe cale paşnică. În afară de asta copilul nu minte. La vârsta lui nu are cunoştinţe pentru a inventa o asemenea fiinţă. Îl puse la punct psiholoaga care se întoarse către David:

- Şi când vine să vă jucaţi prietenul tău Ovitt?

- În fiecare zi după prânz....

- Atunci să aşteptăm prânzul de mâine, zise profesorul Pivù. Îşi frecă mâinile încântat. Cunoaşterea şi comunicarea cu alte fiinţe era un eveniment epocal şi era fericit că putea să fie prezent. Se felicitase în gând pentru faptul că insistase asupra studierii cercului.

În câmp se adunase un grup destul de mare de persoane. Proprietarii fermelor vecine îşi exprimau temerile faţă de eventuale apariţii de asemenea cercuri si pe proprietăţile lor. Zvonul că „cercul” era o poartă, dădea frâu liber imaginaţiei. Oamenii emiteau teorii cu privire la cine şi de unde erau cei care deschiseseră poarta. Alţii cântau,  cântecele se auzeau pâna în depărtare. Agitaţia creştea odată cu lăsarea serii. Câmpul era luminat ca ziua. Toţi aşteptau cu nerăbdare ziua de mâine!

 

***

 

- Părinte, vreau să mă duc la prietenul meu din cealaltă stea, insistă Ovitt. Informaţiile-gând erau mai intense ca niciodată. Începuse să se înroşească, era foarte hotărât.

- Prieten? transmise Emitt.

- Aşa spune el personei cu care pluteşti să absorbi energie. Se numesc oameni şi steaua lor se numeşte Pământ. O împart cu mai multe forme de energie care se numesc „plante şi animale” – aşa îi spusese David.

- Poarta îi consumă energia, Ovitt. Ştim cum să o închidem, înţelegi că nu o să mai pluteşti alături de el?

- Tocmai de aceea trebuie să mă întorc la el şi să-i spun că am găsit o cale să închidem poarta. Să-mi iau rămas bun! Nu-l pot părăsi aşa, fără nici un gând. Este atât de singur...

Se plutea pe lângă poartă neîntrerupt de când se întorsese Ovitt. Veniseră sfere din toate straturile stelei, adulţi şi copii. Ce era dincolo? Cine erau acei... oameni cu care se reuşise o comunicare? Informaţiile erau transmise necontenit de la un individ la altul stârnind valuri de emoţii în întreaga unitate ce făceau ca energiile să se transforme în culori galbene, aurii, chiar lila.  

 

***

 

 Ovitt îşi făcu apariţia punctual după prânz. De data asta însă, împreună cu David erau o grămadă de alte forme de energie. Unele dintre ele mai mari, deci el era, cum bănuise, o formă-copil. Se sperie şi începu să simtă senzaţia de agitaţie.

- Ovitt, nu-ţi fie frică, nu-ţi face nimeni nici un rău, simţi vibraţia lui David. Acesta îi tranmise şi o informaţie-gând „nici un rău”.

Starea de excitare creştea. Oamenilor nu le venea să-şi creadă ochilor, deşi părea incredibil, erau în prezenţa unei sfere de mărimea unei mingi, la început alb-strălucitoare, care devenise roz!

- Spune-i că vrem să comunicăm cu el, îi spuse profesorul Pivù. Spune-i că suntem oameni de pe planeta Pământ.

- Asta i-am spus deja, îl informă David dându-şi importanţă.

- Atunci întreabă-l de unde vine el?

- A zis să aşteptăm, răspunse David după ce i-a comunicat prietenului său în gând întrebarea profesorului. Sfera dispăru în poartă şi după un timp ce păru infinit, se întoarse însoţită de alte trei sfere mai mari. Se hotarâse ca prin poartă să treacă Emitt-părintele, Onitt şi Zelitt doi dintre cei care erau responsabili de deschiderea porţii. Nu puteau să treacă prea mulţi dincolo întrucât nu se ştia ce efect vor avea asupra energiei celeilalte lumi sau cealaltă lume asupra lor. Toţi ar fi vrut însă să vadă oamenii.

Sferele intrară strălucind alb-auriu.

- Steaua lor se numeste Azeena, spuse micuţul David. De data aceasta informaţia-gând venea de la una din sferele cele mari.

- Toţi sunt Azeena şi Azeena este în toţi,  explică David şi sferele străluciră într-o superbă culoare azurie.

- Comunicăm cu locuitorii unei stele albastre! concluzionă satisfăcut profesorul Pivù.

- Au făcut un experiment şi au deschis poarta. Le pare rău! continuă băieţelul. Sferele începură să aibă o nuanţă violet. Dar au găsit modalitatea s-o închidă.

- David, eu plec când închidem poarta... nu mă mai întorc,  transmise Ovitt informaţia-gând.

- Adică Ovitt, nu o să te mai văd niciodată? realiză situaţia David.

- Şi mie pare rău David. Lumea mea consumă energia lumii tale.

- Dar... tu esti prietenul meu!  aproape striga, în timp ce lacrimi mari începeau să-i curgă pe obraji.

- Şi tu prietenul meu! îi transmise Ovitt. M-am întors la tine să spun la revedere. Mica sferă se coloră în albastru închis. I se alăturară şi sferele adult. Această senzaţie de trist Ovitt nu-şi mai amintea să o fi simţit.

- Dar... dar nu se poate să mai rămâi puţin, măcar până mă duc la scoală? continuă David printre suspine.

- Pare rău, David... nu vreau să facem rău. Eu gândesc la tine pentru mulţi neoni de acum înainte, transmise Ovitt.

- Acum... noi... în unitate nu suntem singuri, informaţia-gând fu transmisă de către sfere spre toţi cei prezenţi. Timp trist pentru toţi...Prieteni.

Începură să se depărteze, să plutească spre poartă. Pe obrajii lui David lacrimile curgeau fără oprire.

După un timp de la plecarea azeenilor, poarta începu să se micşoreze din ce în ce mai mult până dispăru. Mărturie a prezenţei ei erau doar plantele din jur ce păreau arse, oamenii care nu se hotărau să plece, cortul de campanie şi destul de multe maşini care culcaseră la pământ grâul şi macii. O ploaie măruntă începu să cadă ca din senin.

David simţi mâna tatălui pe creştet.

- Îmi pare rău David că nu te-am crezut... îmi pare rău că ai pierdut un prieten.

Vizualizări: 197

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Aşa e Chris! Ştiam că e una din cărţile de referinţă în domeniu! Un domeniu al posibilului în secunda doi! Îmi amintesc de câte ori am recitit-o, ce dragă îmi era şi chiar că avea un motto din Schiller: "Împotriva prostiei nici zeii înşişi nu pot lupta"!... Primim informaţii din Acasha şi le dăruim altora îmbrăcate în metafora spiritului nostru!... Ce fascinantă este locuirea în efemer! Mulţumesc pentru bucăţica de lumină dăruită, dezvelirea sau învelirea în taină! Drag, Gerra! Mersi ptr. scăparea de obsesie - nu-mi aminteam titlu şi mă enerva! Aştept şi altele! Gerra  

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Zarra a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În umbra eternei tăceri a utilizatorului Zarra
cu 3 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Am fost la Coza! a lui Tudor Cicu
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de Nicu Zacheu
cu 4 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Nuduri de ziua mea a lui eunescu
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Nuduri de ziua mea a lui eunescu
cu 9 ore în urmă
Denisa Curea Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 9 ore în urmă
Lui Sofia Sincă i-a plăcut discuţia sansele vietii a lui Vasile Grozav
cu 10 ore în urmă
Lui Sofia Sincă i-a plăcut discuţia 70% apă a lui Vasile Grozav
cu 10 ore în urmă
Vasile Grozav a adăugat o discuţie la grupul
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Laura Cozma îi place postarea pe blog La marginea a lui Popescu Albert-Sebastien
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Laura Cozma îi place postarea pe blog Bat clopotele pentru scriitor!... a lui Sofia Sincă
cu 12 ore în urmă
Laura Cozma a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 12 ore în urmă
eunescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 16 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 16 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 16 ore în urmă
Laura H. a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bat clopotele pentru scriitor!... a utilizatorului Sofia Sincă
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Laura H. îi place postarea pe blog Bat clopotele pentru scriitor!... a lui Sofia Sincă
cu 16 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor