Dimineaţă. Diana deschise ochii şi zâmbind se întinse ca o pisică alintată. Auzi un zgomot din bucătărie şi-şi spuse: „Este doar Matei!”. Întotdeauna trebuia să scape ceva pe jos. O amuza stilul lui uşor repezit de a face treabă, chiar dacă se solda, din când în când, cu dispariţia unui articol de veselă în coşul de gunoi. De obicei Matei pregătea micul dejun, iar ea cina. Înţelegere tacită rezultată din faptul că ea era leneşă dimineaţa, iar el seara. Nu voia să se gândească cum ar fi stat lucrurile dacă ar fi fost leneşi în acelaşi timp.

- Dianaa... îl auzi pe soţul ei strigând-o din bucătărie.

- Daa! Ştiu! Trebuie să mă scol.

- Este târziu şi...

- O să mă certe şefaa! râse Diana.

        Ea era şefa. După o noapte lungă a vieţii lor, se făcuse în sfârşit ziuă. Îngenuncheaţi de multe ori, îşi adunaseră puterea de a se ridica şi de a merge mai departe. Acum ştia că efortul meritase. Aveau o afacere prosperă începută de câţiva ani. Păşeau încet urcând pe o pantă lină şi sănătoasă. Loviţi fiind, de cele mai multe ori sub centură, învăţaseră să navigheze în această lume plină de şmecheri, gata oricând să fure, sub umbrela unei legi cu prea multe nuanţe ca să reprezinte un adevăr obiectiv.

- Ce faci azi? o întrebă Matei

- Azi? Interviuri! Tu?

- Mă duc până în port şi apoi voiam să dau o fugă până la Mangalia. Ai multe interviuri?

- Sunt câteva... De ce?

- Mă gândeam că poate mergi cu mine la Mangalia. Treceam şi pe la Sorin să semnăm contractul.

- Dacă pleci după două, vin şi eu! se entuziasmă Diana.

- Păi, după două! Poate chiar mai târziu.

- Ştii cu cine am primul interviu? îl chestionă ea zâmbind enigmatic.

- Ar trebui să ştiu?

- Nu! Badea Valentin, spuse Diana abia ascunzându-şi satisfacţia.

- Badea ăla? Nu! N-are cum! O fi coincidenţă. Sunt o grămadă de Badea.

- Da, dar şi numele şi prenumele? Cam mare coincidenţa, nu crezi?

- Nu! Este un nume comun. Te-ai uitat pe curriculum vitae? Ce scrie?

- Se potriveşte, aproximativ... nu ştiu! Oricum nu este menţionat numele firmei.

- Păi doar n-o fi prost s-o treacă!... Cred totuşi că-i potrivire de nume. Nu văd cum ar fi putut să-şi piardă banii. Atât de mulţi!

- Nici eu! Sincer, l-am chemat din curiozitate. Trebuia să văd dacă este el.

- La ce-ţi mai foloseşte?

- Nu ştiu! Aşa pur şi simplu! Să văd.

        Nu decisese uşor să-l cheme la interviu pe acest domn Badea. Stătuse minute în şir cu ochii pironiţi pe foaia de hârtie, citind şi recitind rândurile scrise, căutând să afle dacă este sau nu omul care le distrusese viaţa în urmă cu şapte ani. Îşi spusese ca şi Matei „ la ce-mi foloseşte!” încercând să sufoce dorinţa ascunsă de a afla că se făcuse cumva dreptate. Apoi îşi imaginase cum ar fi fost să-l privească în ochi şi să-l strivească. Se amăgise puţin făcând scenarii, dându-i replici imaginare domnului Badea. Gândind că nu merita osteneala strânsese în pumn CV-ul făcându-l ghemotoc de hârtie, hotărâtă să-l arunce. Dar se răzgândise, întinsese foaia şi recitise ce scria pe ea, căutând indicii. Nu găsise nimic. Putea să fie oricare Badea. Hotărâse până la urmă să-l cheme. Trebuia să vadă.

- Hai Diana! o îmboldi Matei să se grăbească.

- Gata! Sunt Gata! ajunse şi Diana în holul de la intrare întrebându-l în timp ce se încălţa: Treci pe la birou?

- Nu! Te las pe tine şi mă duc mai departe. Şi aşa este cam târziu!

- Nu participi la primul interviu? glumi ea cu o sclipire jucăuşă în ochi.

- Nu! Chiar nu! În locul tău nici nu-l chemam.

- De ce? Poate să fie omul potrivit! insinuă Diana ieşind repede pe uşă ca să n-o ajungă replica lui Matei.

        Se urcară în maşină şi se strecurară prin mulţimea de oameni grăbiţi la acea oră din zi. Diana coborî în faţa biroului, urmări câteva secunde maşina îndepărtându-se, apoi intră.

- Neaţaa Ralu! o salută pe colega ei, apoi întrebă: Iar ai ajuns prima?

- Da! Nu-mi propun dar se întâmplă. Am făcut cafea!

- Ştiiu! Miroase de la uşă. Spune-mi la cât ai programat ultimul interviu?

- La două. E rău?

- Nuu! Este foarte bine!

        Diana îşi luă o cafea şi se duse spre biroul ei. Îşi aminti ceva, se întoarse şi-i dădu o ciocolată Ralucăi.

- Am promis...

        Intră repede în birou, închizând uşa peste râsul copilăresc al Ralucăi. Îi strigă prin uşă,

- Când vine primul candidat îl pofteşti la mine,da?

        Se aşeză în scaunul confortabil, aprinse o ţigare şi sorbi cu plăcere din cafeaua fierbinte. Mai avea destul timp. Privi relaxată pe fereastra mare, spre strada cuprinsă de frenezia atâtor vieţi ce-şi croiau drum spre destinele lor. Istorii ce se derulau ca într-un film mut. Privirea ei, punct de intersecţie pentru o secundă, a zeci de vieţi care apoi fugeau pe făgaşul lor neştiut. Îi plăcea să simtă misterul acestei atingeri. Conştientiza întregul. Ea, legată prin fire invizibile de tot ce era în jur. Celulă, printre alte milioane de celule ale aceluiaşi organism. La fel ştia că, exact în acel moment, ea era mister pentru o altă privire.

        Inspiră profund şi se întoarse spre hârtiile ei. Primul candidat. Badea Valentin. Mai avea timp să se răsgândească. Acest nume stârnea furtuni în sufletul ei. Amintiri dureroase pe care le crezuse îngropase în uitare. Doar o vibraţie uşoară şi acestea se treziseră cerându-şi violent vindecarea. De aceea îl chemase. Spera să fie acel Badea, nu pentru a-şi satisface nevoia de răzbunare, ci pentru a elibera trecutul. De undeva din adânc, revenise sentimentul de neputinţă în faţa nedreptăţii simţit cu ani în urmă când, acest domn plin de bani şi de relaţii, lucrând la marginea legii le furase casa. Fără să clipească îi păcălise, ştiind că ei nu aveau puterea să lupte cu el. Nu aveau nici bani suficienţi, nici relaţii. Au descoperit atunci că, legea este interpretabilă în funcţie de puterea financiară a celui ce o invocă. Astfel le-a luat căminul doar pentru că a putut.

        Casa cândva plină de viaţă era acum pustie şi părasită, nemaifiind locuită de atunci. Se întâmpla de multe ori ca drumurile zilei s-o ducă pe Diana pe lângă acel loc. Geamuri oarbe, pereţi plânşi de ploi, buruieni avide mâncând nesătule tot ce mâna lor construise odată, paragină vorbind despre victoria nimicului asupra creaţiei. Fantomă mută şi absurdă.

        Diana îşi amintea ultima întâlnire cu acest domn. Venise la depozitul lor să-şi ia marfa înapoi. Arogant, se plimba de colo-colo, în timp ce soţia lui dădea indicaţii în stânga şi-n dreapta. Diana disperată, încerca să-l înduplece.

- Domnule Badea! Este corect să vă returnăm marfa, vă dăm şi diferenţa de bani, dar casa nu-i legal s-o luaţi.

- Nu?

- Nu! Ştiţi că nu este legal. Nu ne lăsaţi pe drumuri! încercase ea să-l lămurească.

- Nu-i treaba mea unde staţi!

- Haideţi domnule Badea... Nu are rost să ne batem în instanţă.

- Ha,ha,ha! râsese el dezlănţuit. Ne vedem în instanţă!

- Nu puteţi să faceţi asta! explodase Diana simţind că-i fuge pămantul de sub picioare.

- Zău? Ia priveşte! rânjise arogant domnul Badea, apoi fluturându-şi mâna, adăugase: Nu te mai învârti atâta pe lângă mine că mă plictiseşti. Gata!

- Vali! Lasă-i dracului! Ce atâta vorbă! intervenise dispreţuitoare nevasta acestuia.

        Atunci pentru o fracţiune de secundă, Diana a văzut reţeaua de fire invizibile dintre ei. A simţit că decizia din acel moment nu-i va modifica numai ei viaţa. Cu voce joasă, privindu-l intens în ochi, îi spusese:

- Gândiţi-vă bine ce faceţi. Aveţi familie, copii... Oricând puteţi ajunge în locul meu!

        Vorbele ei, sau poate forţa cuprinsă în ele, au ajuns pentru o secundă la omul Badea. Ecouri din suflet uitat au făcut să tremure trăsăturile feţei lui rigide, în timp ce ochii aprinşi de o frică nedefinită nu se puteau desprinde din magnetismul privirii ei.

- Hai Vali! îl trezise nevasta lui.

- Maai lasă-mă! dăduse el din mână a lehamite şi-i întorsese spatele.

        De atunci nu-l mai întâlnise.

- Sărut mâna! Am venit pentru interviu, auzi Diana prin perdele de trecut, voci dincolo de uşă.

- Nu trecu mult şi Ralu băgă capul pe uşa biroului, anunţând-o:

- A venit primul. Îi spun să intre sau să mai aştepte?

- Să intre! Pot începe.

        Ralu plecă şi după câteva secunde în biroul Dianei intră candidatul. O singură privire şi înţelese. „Aş fi vrut să văd...” gândi ea cu regret în timp ce-l invită pe domnul din faţa ei să ia loc.

Vizualizări: 109

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Multumesc Helene, pentru semn. Nu am gandit o continuare, dar cine stie...

Cu prietenie,

Helene Pflitsch a spus :

  Sper sa fie o continuare.Pina aici m-a prins.

Cu prietenie.

Şi eu aş fi vrut să vad, dar e bun finalul, suspans!

Ei... şi eu sper într-o continuare... sau măcar o prelungire a acestui sfârşit prea brusc. Desigur am înţeles, soarta a plătit, dar cine ştie pentru ce a venit escrocul...

Însă, asta este doar părerea mea, autorul este stăpân pe scrierea sa.

Până atunci am citit un text bun, bine gândit şi întotdeauna cu schepsis. Aşa ne prelucrează Corina şi ne pune imaginaţiile în funcţiune.

Cu preţuire, Sofy!

Multumesc Mihaela, pentru semn.

Cu prietenie,

Mihaela Suciu a spus :

Şi eu aş fi vrut să vad, dar e bun finalul, suspans!

Sofy, am gandit ca daca introduc escrocul in scena, capteaza toata atentia cititorului in detrimentul mesajului. Intentia mea a fost sa pun in lumina ideea ca,  suntem un tot care tinde spre echilibru. Orice actiune are un raspuns pe masura.

Multumesc ca-mi esti cititor fidel si sincer indrumator.

Cu prietenie,

Sofia Sincă a spus :

Ei... şi eu sper într-o continuare... sau măcar o prelungire a acestui sfârşit prea brusc. Desigur am înţeles, soarta a plătit, dar cine ştie pentru ce a venit escrocul...

Însă, asta este doar părerea mea, autorul este stăpân pe scrierea sa.

Până atunci am citit un text bun, bine gândit şi întotdeauna cu schepsis. Aşa ne prelucrează Corina şi ne pune imaginaţiile în funcţiune.

Cu preţuire, Sofy!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de vasile lucian tatar
cu 30 minute în urmă
Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 5 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec de lebădă neagră a utilizatorului chindea maria elena
cu 5 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 15 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 15 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 16 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 16 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 17 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 20 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 20 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 20 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 20 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 21 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 22 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 22 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor