SECRETE DUREROASE - partea a II-a( continuare la romanul în lucru ,,PETRECERE NEFASTĂ"

[giurgiu maria]

-Armand! Nu te așteptam la ora aceasta. Sunt cu Diana, ea nu se simte prea bine azi.
-Bună ziua! Ce are Diana? întreabă el într-o stare de anxietate evidentă.
-Nimic grav, care să justifice îngrijorarea ta. Ce se întâmplă Armand? Întreabă ea, molipsită de neliniștea ce o zărise în ochii lui.
-Maria Carla, te rog să nu mă mai subestimezi sau să mă contrazici și să-mi spui ce îmi ascunzi! Cineva a suferit un viol, din partea acelui ticălos pentru care ai făcut denunțul, cu titlul de anonim. Nu cumva Diana? Dumezeule! Ești complet inconștientă, consimțind să treci sub tăcere o asemenea, abominabilă faptă. E un lucru deosebit de grav, cu implicații și mai grave și așa ceva nu se ține în obscuritate. Zicând acestea se precipită în salon, trecând ca o furtună pe lângă ea și se oprește lângă divanul unde Diana stătea întinsă cu o compresă rece pe frunte. Maria Carla care pentru o clipă rămăsese fără glas de surpriză, îl urmează în grabă și încearcă să-l liniștească, însă el deja se așezase în apropierea Dianei cea suferindă, îi luase mâna afectuos și îi cerea insistent să-i spună, de ce se simte rău. Diana impresionată de îngrijorarea lui îi răspunde afectată:
-Oh Armand, scumpule, nu am pățit nimic ireparabil, din fericire, datorită acestei minunate și ingenioase prietenă, cu care bunul Dumnezeu m-a binecuvântat. Ea m-a salvat de a fi violată, de ticăloșii, care m-au drogat la petrecerea unei prietene comune, Desire Belmonte, la care am fost invitate ieri.
-Cum astfel? Ce fel de petrecere e aceea, unde se riscă astfel de lucruri? Povestește-mi totul Diana, căci această prietenă a noastră se pare că îmi ascunde lucruri importante. De ce există poliție și prieteni, dacă nu, pentru a fi chemați în ajutor în astfel de situații? Maria Carla care încă nu găsise momentul de ai destăinui Dianei, că nu trebuie să trădeze secretul acelei blestemate petreceri, înțelegea acum, că lucrurile se precipitau în mare grabă și nu le mai putea ascunde. Diana deja îi povestea lui Armand cu lux de amănunte, enervându-se tot mai tare, pe măsură ce își amintea, întâmplarea cu cei doi delincvenți ce tentaseră să le violeze , crezându-le pe ambele sub efectele drogului, ce li-l vărsaseră în băutură mai devreme. Din fericire, Maria Carla doar gustase puțin din pahar, fapt ce îi provocase imediat o puternică reacție alergică, ce o ținuse trează, spre salvarea lor.
Armand ascultă în tăcere, la fel și Maria Carla. Apoi el o prinse de mână, o conduse către fereastră și privind-o în ochi cu tristețe și deziluzie îi spune:
-Credeam, că ai încredere în mine. Ce se întâmplă Maria Carla, ce s-a schimbat între noi? În toți anii aceștia de când ne cunoaștem, nu te-ai convins, că îți sunt un bun prieten?Eu mă așteptam că vei apela la mine și nu vei ignora ajutorul meu în orice împrejurări grele. Tu însemni mult în viața mea și neîncrederea ta e o lovitură neașteptată, pentru mine. L-am arestat pe Marco Sabatini azi în urma denunțului tău și am fost șocat, că înainte să-i citesc drepturile și să-i specific acuzațiile ce i se aduc, el să-mi replice, că nu poate fi acuzat de viol printr-un denunț anonim. Așa am ajuns la concluzia, că de viol se aștepta, să fie acuzat, mai degrabă, decât de altele. Tu acum îmi vei spune adevărul, gol goluț. Nu accept, să te mai eschivezi! Ce îmi ascunzi?
-Nu s-a schimbat nimic între noi, Armand. Dacă nu pot să-ți spun totul, este, pentru că am promis unei prietene, să-i păstrez secretul. Nu am dreptul să vorbesc despre acest secret al său și tu trebuie, să mă înțelegi. Denunț va trebui ,să facă chiar ea, dacă va dori acest lucru. Eu am insistat, însă refuză categoric și a trebuit să-i promit, că nu o voi trăda.
-Eu am aflat chiar din gura acelui delincvent de Sabatini, că este vorba de un viol și în acest caz nu ai ce secret să mai trădezi, nemaifiind un secret. Te rog doar, să depui mărturie, pentru că viața și siguranța prietenei tale, Desire, căci despre domnișoara Belmonte este vorba , să nu aibă de suferit și mai mult. Ea nu este în afara pericolului, aș zice dimpotrivă. Mafia are mână lungă și deși nu cred că știi acest lucru, fiica doctorului Belmonte e vizată de mafie, fiindcă prin ea vor să-l lovească pe tatăl său. Acest lucru te rog, să nu îl divulgi nimănui, altfel vei pune în pericol viața ei și a ta, plus cercetările noastre. Omisiunea ta și refuzul de a vorbi, mă obligă, să te convoc în biroul meu, să faci o declarație scrisă și să evaluăm, dacă e cazul, să luăm măsuri de siguranță și pentru voi două. Ați fost prezente la acea petrecere și asta ar putea să devină un pericol iminent pentru voi și oricine a mai fost de față. De aceea, nu trebuie să omiți nimic. Orice detaliu legat de acea petrecere e vital.
-Desigur Armand, nu e cazul să mă convoci, căci îți spun, tot ce vrei să știi. Un lucru însă îți cer cu insistență. Asigurarea din partea autorității poliției, că inocenții care au fost de față și au ajutat la salvarea lui Desire, nu vor avea de suferit repercursiuni. Și îți mai spun încă ceva, să știi că Desire știa de la mine, că mafioții aceia au, ce au cu tatăl ei. I-am auzit vorbind între ei, aseară și i-am spus totul. Ea a plecat așa în grabă, tocmai ca să nu îl expună pe tatăl ei. Dacă ei îi pierd urma, nu pot să-l șantajeze pe el, având-o pe ea la mâna lor. Știa ce face, când a plecat.
-Eu nu fac promisiuni, în astfel de cazuri, dar sunt dispus să te ascult, ca să pot lua o hotărâre corectă.
-Eu nu sunt obligată, să-ți divulg numele unor persoane, care și-au riscat viața și siguranța, pentru a o salva pe Desire. Nu suflu o vorbă, până nu mă asiguri, că acele persoane vor fi protejate de răufăcători și nu pățesc nimic rău dacă vor depune mărturie. Sunt extracomunitari, însă persoane oneste și foarte curajoase. Fără intervenția lor Desire și chiar noi, cine știe, cum am fi sfârșit. S-au expus de două ori pericolelor, pentru alții. Dacă mafioții află, că au fost martori la faptele lor, ei sunt pierduți. Legea ar trebui, să-i ocrotească.
-Trebuiau deja, să fi sesizat carabinierii, în momentul, când au fost martori ai unei crime. Nu pot îngădui delincvența și nu înțeleg, cum poți tu, să-mi ceri acest lucru. Voi descoperi oricum adevărul. Tăcând, nu faci nimănui un bine, nici măcar acelor necunoscuți, pentru soarta cărora ai motive de griji.
-Au fost obligați, să nu cheme carabinierii, chiar de către Desire. Ea a cerut omului, să nu cheme poliția, fiindcă era petrecerea sa și va face ea denunțul. A insistat și l-a convins pe om și pe fată, pentru ai proteja de acei răufăcători. Mafioții nu trebuie să afle cu nici un preț, că cineva a fost martor la faptele lor și la cele ce discutau între ei. Deja aveau bănuieli, că cineva i-a văzut și a ajutato pe ea să fugă și acum caută, să afle cine. Au avut bănuieli și contra lui și a fetei ,care se ocupa cu servitul la petrecere.
Imaginează-ți ce vor păți, dacă nemernicul acela de Nicola bănuie, că au salvato din ghearele lor . În ciuda riscului nu au părăsito până nu au știuto în siguranță. Fata aceea, Anca, a însoțito până acasă, acordându-i primul ajutor, căci era în stare de șoc. Către dimineață, m-a sunat Desire, fiind îngrijorată pentru noi și apoi am venit eu, la ele. Eu eram conștientă, însă eram ca paralizată de reacția la drog și am preferat să nu trădez faptul că sunt trează ca să nu-m atrag alte necazuri, și apoi am dorit să aflu intențiile lor cu noi.
Astfel de oameni nu sunt delincvenți. Tu îi acuzi pe nedrept. Mafioții le pot face mult rău și asta nu trebuie, să se întâmple, cu nici un preț! Eu nu doresc să-i trădez, orice ai spune! Îi răspunde ea cu îndârjire.
-Ascultă-mă și nu mai spune prostii! Tu îmi spui totul, cum s-au întâmplat lucrurile și eu garantez, că acele persoane vor fi apărate de lege. împotriva oricăror pericole, sau abuzuri. Pentru asta, ai cuvântul meu!
-În cazul acesta da, sunt de acord! Mă încred în cuvântul tău, Armand. Nu înțeleg un lucru, însă: Ce legătură are mafia, cu tatăl lui Desire? E o nebunie asta. Belmonte e un om onorabil și deși nu-l cunosc prea bine, nu-mi pare persoana, care să aibă de-a face cu mafioții.
-În ce-l privește pe doctor e un om de excepție. Ca medic, conducând un centru de reabilitare pentru toxico dependenți și-a făcut dușmani între mafioți. A riscat, din dorința de ai ajuta pe pacienții ai săi, să nu mai recadă în plasa celor ce le vând drogurile. Pentru asta colaborează cu noi, demascându-i obținând colaborarea unora dintre pacienți. Pentru asta este în colimatorul lor și aceasta e cauza, pentru care e fiica lui, în pericol. A adus multe afronturi mafioților, de-a lungul vremii, prin acțiunile sale. A colaborat ca martor, cu poliția, în câteva cazuri legate de vânzare și consum de droguri, când fuseseră implicați pacienți de-ai săi. cu ajutorul cărora a demascat persoanele implicate în acest trafic. Acum sper că înțelegi mai bine, gravitatea lucrurilor. Amintește-ți, că totul trebuie să rămână între noi și ți spun aceste lucruri, pentru că aș dori să devii colaboratoarea mea secretă, în acest caz.
-Am înțeles Armand și voi reflecta serios, la propunerea. Sunt măgulită de încrederea ta.
Belmonte, în timp ce se pregătise pentru întrunirea din seara aceea din biroul inspectorului, avusese timp să reflecteze și își amintise în detaliu nenumăratele conflicte și amenințări ale dușmanilor săi și evaluase perspectivele de organizare a acțiunilor de apărare, pe viitor. Revedea trecutul cu acuitate .
Un caz aparte fusese tocmai acest Marco Sabatini, pe care la rugămințile tatălui său, Alexander, îl ajutase, în loc să-l înfunde, pentru că o împinsese pe Desire, să ia droguri.. Existau circumstanțe agravante contra lui Marco și el intervenise călcându-și pe inimă, să fie internat într-o clinică de reabilitare, fiind o victimă ce necesita să fie ajutat. Nu avusese probe clare, doar bănuieli, că Marco era în solda mafiei. De aceea acceptase să-i acorde o șansă de reabilitare fiind și foarte tânăr, pe atunci, un copilandru, deși o făcea cu inima îndoită, fiindcă el nu-i inspira încredere, deloc. Alienatul acela i-a purtat în toți anii care trecuseră de atunci, o ură de moarte. Abia de curând, a aflat toate acestea și iată consecințele: Nenorocitul acela, după mulți ani o urmărise pe fata lui și o lovise din plin, cu intenția de al pedepsi pe tatăl ei.
Un alt caz pentru care mafioții îl vizau pe el, fusese unul mai actual. Victima era o tânără emigrantă din est, pe care o salvase ca prin miracol, de la o moarte sigură. Fata i-a denunțat convinsă de doctor, că va fi ajutată. Astfel a colaborat din dorința de a se salva din ghearele mafioților, care o drogau și o foloseau ca momeală, să compromită persoane cu o bună situație materială, pe care apoi îi șantajau, în vederea obținerii de sume importante. Marele nenoroc al acelei tinere ucrainence constituit și faptul, că era de o frumusețe deosebită și devenise o unealtă în mâinile lor.
Fusese vândută de un așa zis văr al ei, cunoscut pentru antecedente de lipsirea de libertate și a altor fete, victimele sale pe care le obliga, să se prostitueze, le vindea ca sclave oricui plătea bine, nepăsîndu-i de ce se întâmpla apoi, acelor nefericite creaturi, multe de vârste sub 17 ani.
Bruno Belmonte nu se îndoia de acest lucru. Deja Desire fusese grav lovită, în acest război inegal dintre el și mafie.
Ieri, după plecarea ei, primise acel telefon și era chemat la Qestură de urgență. Nu reușise inițial, să se dumirească despre ce anume ar putea fi vorba, însă avusese o presimțire lugubră. Îi trecuse ca o străfulgerare prin minte, că putea fi ceva, în legătură cu fata.
Ceea ce îl liniștise la început, era faptul că ea pleca la Irene . Verișoara lui era o persoană de mare încredere. De aceea se simțise mai liniștit, neștiind însă, că răul împotriva copilului său deja fusese înfăptuit, de către dușmanii lui. Nu era la curent cu violul suferit de Desire.
De curând aflase acest fapt infam și nu-și mai dădea pace, considerându-se el, marele vinovat. Acum regreta amarnic, că o tratase tot timpul ca pe o copilă, în loc să îi destăinuie adevărul, despre cum stăteau de fapt lucrurile și să îi fi avut puțină încredere, în discernământul fiicei sale. Aceeaș greșeală o făcea și cu Adelina, pe care meru căuta să o protejeze de cruzimile vieții, deși ea îi repeta de fiecare dată, că preferă să nu o mai facă. Detesta să i se ascundă adevărul pe motiv că o protejează ca pe un bibelou de porțelan să nu se spargă în contact cu realitatea și l-a atenționat în mod categoric, în această privință. De aceea el va ține seamă de dorința ei și va trebui să îi vorbească în curând de cele întâmplate fetei. Amintindu-și supliciul prin care trece el acum, îl apucă greața la gândul că îi va provoca și ei același efect.
Dacă ea ar fi știut tot adevărul în legătură cu acel infam de Marco, ar fi fost în gardă. Dacă acum ar vorbi deschis cu fata, foarte probabil că ar îndepărta-o și mai mult de sine. Cine știe cum ar fi reacționat acel biet suflet deja lovit și care se simțea înjosit și murdărit de agresiunea suferită. Inima lui de părinte plângea amarnic durerea copilei sale. Își imagina la ce supliciu e supus sufletul ei și el sângera deopotrivă, simțindu-se distrus și neputincios. Ajutase atâtea persoane în suferință și nu știa cum să-și ajute propria fiică. Ar fi vrut să alerge la ea, să o strângă la pieptul său și să o liniștească, spunându-i că nu trebuie să se simtă în culpă pentru cele întâmplate, că e doar o altă victimă și că el se consideră adevăratul vinovat moral, pentru că nu îi destăinuise adevărul întreg.
Cum să facă să o avertizeze și să –i ușureze povara? Dacă ea ar fi tentată, aflând toate astea, să rupă orice punte, ce o lega de el? Nu, asta nu trebuie să se întâmple. Îi va face el o vizită neașteptată, după ce se liniștesc un pic lucrurile și ea își va găsi un job. O va pune la curent și pe Adelina, nevasta lui. Cu înțelepciunea și bunătatea sa va ști să aline disperarea și suferința fetei și să o facă să simtă că poate conta pe iubirea lor în orice situație. Trebuie să discute cu ea neapărat și să-i spună adevărul, fără ocolișuri. O va asigura, cât de mult o iubește și că are încredere în ea. Momentan, nu-i rămâne altceva de făcut, decât să lase lucrurile așa cum sunt și să vegheze la siguranța fetei, din umbră, cu ajutorul Irenei. Chiar depărtarea dintre ei putea să o apere de pericolul acesta. Nu servea la nimic, să o sperie mai mult și să-i amplifice chinul prin care trece. Acolo unde e acum , e în siguranță și acest lucru va contribui la depășirea traumei, cel puțin asta spera el. O va chema pe Irene să-i destăinuie cum stau de fapt lucrurile. Ea e femeie și încă una care a suferit mult în viață și va ști să-i dea o sugestie bună și folositoare.
Dorința fetei de a fi liberă să-și trăiască viața fără constrângeri, era ceva firesc și legitim. Adevăratul motiv pentru care el o ținuse neîncetat sub control, se datora pericolului constituit de mafioți, despre care doar el știuse.
Acei ticăloși urmăreau să-l distrugă și să-l umilească public, cunoscându-i notorietatea și în plus îi jinduiau averea, care nu era de neglijat. Pentru ei Desire constituia cheia la seiful lui din bancă și arma cu care l-ar fi pedepsit, obținând răzbunare.
Până acum fusese ferit de loviturile lor, fiindcă el veghease cu strășnicie, ajutat din umbră de prieteni de nădejde, până când lăsase un moment garda jos, subestimând dorința de a fi liberă și independentă, a fetei. Ce greșeală prostească comisese crezând că avea soluții la toate situațiile și mizase pe faptul că putea să o aibă sub control viața lui Desire, ca și cum ar fi fost încă, o copilă.
Vechiul său prieten și protector din umbră, îl contactase în cursul zilei, îi prezentase unui subordonat al său, inspectorul de carabinieri Armand della Penna, invitându-l să-l urmeze și să asculte cele ce avea să-i comunice.
,,-Bună seara doctore, sunt onorat de cunoștință! Se prezentase inspectorul, care era un bărbat robust și înalt, în jur de vreo 40 de ani.
-Bună seara domnule inspector! Cu ce aș putea să vă fiu de folos?
-Domnule, de fapt aș dori să stăm de vorbă despre un lucru ce vă privește...sau mai precis o privește direct, pe fiica dumneavoastră.Domnișoara Belmonte nu dorea ca acest lucru să se afle de nimeni, însă avem motive să credem, că ea ar putea fi în pericol și cred necesar, că dv. ca părinte e bine, să fi-ți totuși, informat. Ca să vă spun sincer, nu am certitudini despre cele ce vă voi spune. Persoana care mi-a divulgat aceste lucruri, era obligată să tacă, de o promisiune făcută domnișoarei Desire, chiar la insistențele sale. E un secret dureros și foarte grav și dacă am ajuns în posesia lui, a fort doar un concurs de împrejurări. Doctorul asculta tăcut încordat și deodată izbucni, cu voce sugrumată de neliniște:
-Domnule, vă rog pentru numele Domnului, despre ce pericol este vorba și ce anume i s-a întâmplat fetei mele? Eu nu știu nimic. Am sosit dintr-o călătorie aseară și azi, fiica mea a plecat de acasă, la o rudă, fără să-mi pomenească de vreo problemă. Vă rog să-mi spuneți ce naiba se întâmplă? Nu mă mai țineți pe jar!
-Desigur! De aceea v-am convocat. Am motive serioase să cred, că domnișoara a fost victima unui viol, din partea unui grup de delicvenți periculoși. Unul dintre ei este chiar prietenul dânsei și se pare că el e cel care a instigat pe ceilalți, să profite de ea, după ce mai întâi a drogat-o, aducând-o în stare de inconștiență.
-Poftim? Ce aberații spuneți domnule? Din câte știu eu, fata mea nu are astfel de prieteni. Nu poate fi adevărat. Cine este ticălosul care lansează astfel de zvonuri oribile?
Sărmanul docto! Se albise la față și simțea, cum pământul îi fuge de sub picioare și stomacul i se contractă într-un spasm violent, provocându-i senzații puternice de vomă. Șocul celor auzite îi provocase o stare vecină cu leșinul. Bărbatul acesta puternic și curajos a trebuit să facă un efort supraomenesc, ca să nu cadă ca o zdreanță, pierzându-și cunoștința, sub impactul teribilei vești. Inspectorul se apropie îngrijorat oferindu-i un scaun și-l întreabă:
Domnule, vă simțiți bine? Chem un medic.
- Nu, nu, eu sunt un medic! Nu am nimic grav și nu e cazul să chemați ajutor. Deja mă simt mai bine și sunt gata, să vă ascult până la capăt.
Zice el cu glas repezit așezându-se. În inima lui simțea că vorbele inspectorului conțin adevăr Și prin fața ochilor îi trecu chipul trist al fetei și înțelese că ceea ce îl neliniștise aseară în privirile ei era de fapt, un aer de disperare fără margini a unui suflet, în agonie. Șoptea pierdut, cu capul între palme:
Nu e posibil! Desire nu ar fi ascuns un lucru atât de grav. A gemut el, strângând spasmodic în mâini spătarul scaunului, de i se albiseră degetele. Cine e ticălosul și să nu-mi spuneți că era un prieten al ei. Sunt gata să vă ascult domnule, dar să știți că ea nu avea un astfel de prieten. Îi cunosc prietenii și nu este niciunul capabil de o asemenea faptă abominabilă. Credeți-mă! Vă rog, să-mi spuneți numele acelui nemernic.
-Și totuși, informațiile noastre confirmă faptele, însă nu putem acționa contra acelui ticălos, fără un denunț din partea victimei. De fapt acel Marco Sbatini, prietenul domnișoarei se află deja în custodia noastră, însă pentru o altă infracțiune și a fost arestat chiar în apropierea casei dv. azi de dimineață, în urma unui denunț anonim. Era semnalat, pentru că face uz de droguri și le și vinde.” Astfel, în câteva ore de la întoarcerea de pe însoritele coaste ale Croației, unde petrecuse două săptămâni de vacanță cu nevasta, constatase că toate măsurile și acțiunile întreprinse de el în toți anii din urmă, pentru a ține departe de familia sa răul, ce îi lovea pe alții în jurul său, fuseseră inutile. Răul nu putea să îl combată de unul singur, așa cum crezuse el și nici viețile celor dragi nu pot fi controlate și dirijate după reguli proprii. Se crezuse puternic, încercase să se substituie providenței și eșuase lamentabil.

[Mihaela Suciu]

Deocamdată, las un semn de lectură parțială. Voi reveni. Drag!
Ai scăpări de conjugare: a ajutato, au salvato. Corect este: a ajutat-o, a salvat-o, pentru că ,,o” se referă la ,,pe ea”.

[Sofia Sincă]

Un text foarte stufos, de fapt se repetă aceleași fapte, aproape în fiecare fragment. Apoi calitatea scrisului este sub mediu. Ai tot felul de erori, de la cele de exprimare la unele gramaticale și de punctuație. Eu au scos câte ceva... dar trebuie modificat tot fragmentul, radical. În fine... este narațiunea ta, romanul tău și faci ce vrei.

 - Maria Carla care pentru o clipă rămăsese fără glas de surpriză, - exprimare defectuoasă. Corect, ar fi fost, Maria-Carla, surprinsă, pentru o clipă rămăsese fără glas.

- Diana deja îi povestea lui Armand cu lux de amănunte, enervându-se tot mai tare, pe măsură ce își amintea, întâmplarea cu cei doi delincvenți ce tentaseră să le violeze , crezându-le pe ambele sub efectele drogului, ce li-l vărsaseră în băutură mai devreme. Din fericire, Maria Carla doar gustase puțin din pahar, fapt ce îi provocase imediat o puternică reacție alergică, ce o ținuse trează, spre salvarea lor. - numără tu câți de ce ai în aceste două fraze.

- Și îți mai spun încă ceva, să știi că Desire știa de la mine, că mafioții aceia au, ce au cu tatăl ei. - aici ai și ce și că. Prea multe prepoziții și conjuncții, prea multe! Aduc notă de plictiseală pentru cititor.

- că cineva i-a văzut și a ajutato pe ea, că au ajutato au părăsito până nu au părăsito în siguranță. și mai sunt - ajutat-o, ajutat-o, părăsit-o, părăsit-o și bineînțeles nu lipsește că, la fel repetiții.

Semnul meu,

Sofy

[giurgiu maria]

Mulțumesc Mihaela!

Mulțumesc doamna Sofy! Voi relua neapărat textul la revizuit. 

[Corina Militaru]

Mă bucur că ai hotărât să revizuiești textul :) Este păcat de poveste! Am citit cu plăcere :)