Alin privea apartamentul răvăşit. Aproape golit, pierduse amprenta personalităţii lui, devenind anost şi sec. O viaţă adunată în cutiile împrăştiate peste tot. Nu era la prima mutare. Venise în Bucureşti cu şapte ani în urmă. Între timp terminase facultatea şi se hotărâse să rămână în acest oraş, sufocant dar şi fascinant. Îl dezgusta mizeria şi aglomeraţia lui, dar îl atrăgea prin nenumăratele posibilităţi de exprimare oferite. Aici viaţa clocotea, compensând mizeria de la vârful nasului. Gigant, în aparenţă zdrenţuit şi murdar, îl cucerise cu vibraţia sufletului său viu. Apoi, toţi prietenii lui locuiau în această urbe.

        „O mutare echivalează cu un cutremur.” îşi spuse Alin neştiind de unde să mai apuce lucrurile. Se gândi la Miruna. Poate ar fi fost mai bine să accepte ajutorul ei. Privirea i se opri pe bibliotecă şi birou, singurele locuri negolite. Le lăsase la urmă, fiindcă trebuia să aleagă cu atenţie ce păstra şi ce nu. Depăşind momentul de dezorientare începu să sorteze. ”Asta nu, asta da... nu, nu, da...” mormăia el. ”Asta?„ se întrebă privind manuscrisul unei cărţi. Îl scrisese după despărţirea de Cora. Din el alunecă o hârtie. Alin se aplecă, o luă, şi citind se aşeză pe jos în mijlocul cutiilor.

        “Când te-am cunoscut m-am simţit confuz. N-am avut curaj să cred în noi. Mi se părea ireal faptul că, o fată atât de specială ca tine, mi se arunca în braţe cu asemenea dezinvoltură şi încredere. Am minţit... Am minţit de frică să nu te pierd. Însemnai totul pentru mine... Da, am avut ieşiri. Cuvintele mele necugetate te-au rănit de multe ori. Îmi pare rău pentru asta, dar n-am ştiut cum să mă port cu tine în anumite momente... Îmi pare rău... Trecutul mă doare, dar nu ştiu cum să-l repar decât oferindu-ţi viitorul. Dacă n-ai uitat frumoasele clipe petrecute împreună, poate, găseşti puterea să treci peste rătăcirile mele. Este prea frumos în noi ca să risipim tot ce-ar putea să fie...”

        Cuvinte aşternute pe hârtie cuprinzând în ele vibraţia sufletului rănit. O scrisoare ascunsă într-o carte. N-o mai trimisese. Alin îşi amintea câte speranţe împletise în rândurile scrise şi cum toate se spulberaseră când, Cora îi aruncase în faţă câteva cuvinte pe care nu le putea uita. „ Nu te-am iubit niciodată!” Atunci sufletul lui împietrise fulgerător protejându-se de orice atingere a vieţii. Mult timp nu a vrut să vadă ce-i în jurul lui. A scris despre povestea lor sperând să se elibereze, dar n-a reuşit să simtă acel sentiment de uşurare, mult dorit. S-a concentrat pe şcoală, muncă, proiecte. Prietenii îi tot aduceau, aşa ca din întâmplare, fete în preajmă, încercând să-l facă să vadă iar. Nu era pregătit. Nici nu-şi dorea altă relaţie. Între el şi oricare fată se interpunea umbra Corei. Îl urmărea necontenit întunecând viaţa. Cu timpul a învăţat să ascundă umbra începând să observe fetele din jurul lui. A încercat chiar să le cunoască, dar niciodată nu a putut trece pragul dintre suflete. Uşa lui se încăpăţâna să rămână închisă. Apoi o cunoscuse pe Miruna. Frumoasă, inteligentă, plină de viaţă, îl învăluia ca un vânt de primăvară proaspăt şi jucăuş. Respira cu nesaţ apropierea de ea. Mintea lui înregistra, una după alta, calităţile Mirunei. Totuşi sufletul îi rămânea închis în crusta pe care şi-o crease. Ştia că o rănise de multe ori cu indiferenţa lui. Îi era ciudă pe el, dar în final îşi spunea „ Şi ce! Dacă nu-i convine să plece!” Umbra Corei nu-l lăsa să se arunce în sufletul Mirunei. Răsărea pe neaşteptate şi-l îngheţa.

        Auzind soneria, Alin sări ca ars şi din trei paşi ajunse la intrare. Deschise uşa şi o văzu pe Miruna.

- Nu ai vrut să te ajut, dar... ţi-am adus ceva de mâncare! N-ai mâncat, nu?

- Nu! N-am chef să-mi fac.

- Ştiam eu! Unde? întrebă Miruna căutând fără succes un loc liber.

- Aici! zise Alin împingând cu mâna tot ce era pe masă spre margine.

- Ţi-am adus şi cartea! Am terminat-o! spuse Miruna aşezându-se lângă Alin.

- Care dintre ele?

- Colecţionarul. Am citit azi-noapte până la trei. Voiam să văd cum se termină.

- Şi? Ţi-a plăcut?

- Finalul, nu! M-a revoltat modul extrem de rece în care a lăsat-o să moară. M-am ataşat de personaj şi am tot sperat că va scăpa.

- Nu ar fi avut acelaşi impact cu un final fericit.

- De ce? Pentru că nu ne satisface intelectul? Pentru că ne plac lucrurile complicate şi ne răsucim minţile ca să avem ce specula? Nu mai zic de sugestia din final...

- Că ocheşte altă fată?

- Da. Este oribil! Nu-mi pare rău că am citit-o până la capăt, dar este bolnăvicioasă.

- Viaţa în sine poate să fie bolnăvicioasă de multe ori, spuse Alin gânditor.

- Nu cred! Depinde de fiecare. Iar cartea asta nu ajută. Scormoneşte în zone întunecate.

- Degeaba te revolţi. Este vorba despre un nebun surprins în cea mai adâncă intimitate de către un geniu al scrisului.

- Geniu! Da! Îmi venea să-l strâng de gât! Despre personaj vorbesc.

- Păi ăsta era şi scopul.

- Eu nu vreau să simt aşa ceva!

- Atunci nu mai citi cărţi pentru oameni mari, o tachină Alin, apoi, amuzat de mimica ei, izbucni în râs.

        Miruna, înciudată, întinse mâna încercând într-un gest spontan să-l tragă de părul ciufulit, dar renunţă simţind că Alin se retrăsese deja, în carapacea indiferenţei. Întristată îl rugă:

- Nu face asta!

- Ce fac? întrebă Alin ocolindu-i privirea.

- Nu-i nevoie să trasezi graniţe. Îmi cunosc locul!

- Nu înţeleg ce vrei să spui.

- Ştiu că nu mă iubeşti... şopti Miruna.

- Ţi-am spus eu asta? încercă el o eschivă.

- Nu! Simt! Poţi să mă contrazici?

        Cu faţa încordată, Alin o privea incapabil să rostească vreun cuvânt.

- Vezi? Asta ziceam şi eu! spuse Miruna, apoi ascunzându-şi tristeţea în spatele unui zâmbet continua: Stai liniştit, voi rămâne prietena ta orice ar fi! Vreau doar să mă laşi să fiu eu.

- Şi nu te las?

- Prea multă frică. Câteodată mi se face frig. Mi-e teamă că o să îngheţ într-o zi. Şi atunci...

- Trebuie să plec! îi tăie vorba Alin. Am întâlnire cu Mihăilescu la facultate.

- Tipic! ripostă Miruna la întreruperea tăioasă a discuţiei.

- Adică? întrebă Alin prefăcându-se că nu înţelege.

- Nu contează! îşi pierdu interesul Miruna, apoi schimbă subiectul: De ce te întâlneşti cu Mihăilescu? Pentru proiectul de promovare a designului românesc?

- Da, azi punem la punct ultimele detalii. Abia aştept să începem efectiv!

- Bine, ne auzim după ce termini dacă nu mă uiţi până atunci.

        Ducând mâna la bărbie într-o expresie de profundă meditaţie, Alin, preocupat, o cercetă pe Miruna din toate unghiurile prefăcându-se că n-o recunoaşte.

- Cine eşti tu? Ce cauţi aici? o întrebă abia stăpânindu-şi râsul.

- Joacă-te! îl ameninţă Miruna şi dispăru pe uşă.

        Câteva momente, Alin rămase gânditor în mijlocul holului de la intrare. Liniştea parcă mai adâncă de când plecase Miruna îi spărgea timpanele. Sentimente nedefinite se amestecau în sufletul lui. Dădu din mână a lehamite, se pregăti să plece la facultate, fericit să iasă măcar pentru câteva ore din acel decor dezolant.

***

        Alin mergea grăbit pe holurile facultăţii. Era fericit. Întâlnirea cu Mihăilescu, fostul lui profesor, fusese un succes. Proiectul al cărui sâmbure era o idee de-a lui, se contura şi promitea satisfacţii. Ici colo grupuri de studenţi, îi trezeau nostalgia vremurilor când era şi el ca ei. Privea zâmbind amintirilor, dar foarte mulţumit de prezent. Îi plăcea ceea ce făcea şi avea planuri mari pentru viitor. Zâmbetul îi îngheţă pe faţă când undeva în depărtare o văzu pe Cora. Ştia că nu i se pare. Chiar dacă n-o mai întâlnise de atunci, ar fi recunoscut-o din o mie de fete. „ Ce-o fi făcând aici?” se întrebă el căutând o cale să evite întâlnirea cu ea. ” Eu ce fac? O fi având treabă!... ” gândi el dându-şi seama că nu are cum s-o ocolească. Devenea penibil în ezitarea lui de a merge înainte. În sfârşit îşi reluă mersul, sperând ca ea să nu-l fi observat.

- Bună Alin, spuse Cora cu vocea nesigură.

- Bună Cora. Ce faci? Aici!

- Am dat statul şi aştept rezultatul.

- Acum? se miră Alin ştiind-o pe Cora foarte ambiţioasă.

- Da. L-am amânat un an. Mi s-a părut sau ai vrut să mă ocoleşti?

- Sincer? Da!

- De ce?

- Ar fi câteva motive! răspunse Alin iritat.

- Da, ştiu. Am greşit, îngăimă Cora fâstâcită.

- Ai greşit când mi-ai spus că mă iubeşti sau când mi-ai zis că nu m-ai iubit niciodată? nu se putu abţine Alin.

- Eşti crud! ripostă ea susţinându-i privirea.

- Eu?

- Da! Te-am iubit întotdeauna.

- Te cred! Din dragoste mi-ai distrus şi amintirile! răspunse ironic Alin.

- Nu! Ascultă-mă! Atunci nu ştiam ce-i cu mine, iar tu mă sufocai. Nu puteam alege fără să fiu sigură. Aveam nevoie de puţin spaţiu ca să văd mai bine. Iar tu... te băgai în sufletul meu. N-am mai putut şi ţi-am aruncat cuvintele acelea. Îmi pare rău.

        Câteva momente se cercetară în tăcere, apoi Cora îi propuse timid:

- Poate ne întâlnim la un suc să vorbim despre noi...

        Scrutând chipul acela, foarte drag odată, în mod ciudat, Alin descoperi sufletul Mirunei. Simţindu-se deodată fericit şi norocos îi răspunse Corei:

- Da! Poate! Scuză-mă, am ceva urgent de făcut, apoi părăsi în grabă facultatea.

Vizualizări: 87

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Umbra rascolitoare a unei iubiri inca vii estompate in trecut.

Frumos redat. Felicitari, Corina!

Aceeaşi părerea o am acum, ca şi atunci când am citit prima dată acest text: foarte bine scris şi că poate face parte din ceva mai amplu. În jurul lui se pot ţese multe întâmplări, ce pot deveni o nuvelă mai amplă sau chiar un roman. Ce zici Corina? Te provoc...

Îmi place maniera în care este surprins episodul foarte important din viaţa unui om, ce poate constitui un prag. Fiecare avem, poate, un astfel de prag, după care ne-am constituit destinul: înainte şi după...

Îmi place mesajul: iubirea vieţii, cea greu de înlocuit, uneori de neînlocuit, trăirile reale ale tânărului şi fraza care taie inimi, ''nu te-am iubit niciodată''. Vine ca o halebardă într-o zi cu soare. Apoi tăcere, linişte şi neîncredere.

Şi îmi place sfârşitul în coadă de peşte... fiecare îşi poate imagina continuarea sau nu.

Am recitit cu deosebită plăcere, Sofy!

Bucuroasa de trecerea ta pe la mine.

Multumesc pentru semn.

Cu prietenie,

Antonella Mocanu a spus :

Umbra rascolitoare a unei iubiri inca vii estompate in trecut.

Frumos redat. Felicitari, Corina!

Multumesc Helene, pentru cuvantul lasat.

Cu prietenie,

Helene Pflitsch a spus :

  Am recitit cu multa placere.

Cu prietenie

Sofy, cuvintele tale sunt ca balsamul pe suflet. Multumesc!

Cat despre provocare... nu stiu inca. O sa gandesc la ideea ta.

Cu prietenie,

Sofia Sincă a spus :

Aceeaşi părerea o am acum, ca şi atunci când am citit prima dată acest text: foarte bine scris şi că poate face parte din ceva mai amplu. În jurul lui se pot ţese multe întâmplări, ce pot deveni o nuvelă mai amplă sau chiar un roman. Ce zici Corina? Te provoc...

Îmi place maniera în care este surprins episodul foarte important din viaţa unui om, ce poate constitui un prag. Fiecare avem, poate, un astfel de prag, după care ne-am constituit destinul: înainte şi după...

Îmi place mesajul: iubirea vieţii, cea greu de înlocuit, uneori de neînlocuit, trăirile reale ale tânărului şi fraza care taie inimi, ''nu te-am iubit niciodată''. Vine ca o halebardă într-o zi cu soare. Apoi tăcere, linişte şi neîncredere.

Şi îmi place sfârşitul în coadă de peşte... fiecare îşi poate imagina continuarea sau nu.

Am recitit cu deosebită plăcere, Sofy!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 21 minute în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 29 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 33 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 35 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 53 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 59 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 7 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 7 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor