Rezultatele Concursului de poezie și proză scurtă „Labirinturi autumnale”

[Vasilisia Lazăr]

          Iată că a sosit clipa mult aşteptată – afişarea rezultatelor Concursului „Labirinturi autumnale”, concurs desfăşurat pe Site-ul literar şi artistic ÎNSEMNE CULTURALE, în perioada 05 octombrie-16 noiembrie, 2014.

          Întâi şi-ntâi să dăm „cuvânt” cifrelor existente la ora acestui bilanţ:

          – 62 poezii înscrise la concurs, pe parcursul a 30 de zile;

          – 24 proze înscrise la concurs, pe parcursul a 30 de zile;

          – 39 membri au votat poezii;

          – 22 membri au votat (şi) proza.

          – 1385 vizite la Regulament;

          – 1930 vizite pe paginile unde s-au postat poeziile;

          – 764 vizite pe paginile unde s-au postat prozele;

          – 3390 vizite pe pagina de votare a poeziilor;

          – 1001 vizite pe pagina de votare a prozelor.

          – 8470 total vizite.

          Cifrele, cu toată modestia, sunt impresionante!

          Şi acum, cu voia voastră, dragi prieteni, câteva păreri post-factum.

          Aşa cum am spus, numărul textelor participante a fost fabulos, iar calitatea lor remarcabilă. Grea, foarte grea a fost notarea. Credeam că dacă am zece note la dispoziţie îmi va fi mai uşor. Greşit. Acordarea lor a fost la fel de problematică chiar dacă aş fi avut douăzeci de note, cinci ori numai trei. Am apelat la toate metodele de triere pe care cititorul din mine le are, căutând să nu fac prea multe şi adânci compromisuri. Prima sită-întrebare a fost cât de tematic este conţinutul scrierilor? Unele texte au abordat doar tangenţial tema, unele au avut toamna ca decor pentru diverse acţiuni şi subiecte, câteva au luat în cheie simbolistică toamna, altele au fost reportaje, descrieri, eseuri sau compuneri autumnale… Ce-ar fi trebuit să votez? Aici, recunosc, am făcut cele mai mari compromisuri. N-am avut milă pentru greşeli ortografice, dar am fost mai „pianissimo” la cele de dactilografiere. Personal, am ţinut cont de o nuanţă pe care o dă DEX 2009 atunci când defineşte poezia, şi anume: POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, (s.m.) al afectivităţii, al rimei, al ritmului etc., multe poezii găsindu-le prea lungi. În balanţă am pus şi originalitatea. Cum concursul a fost cu temă impusă, spaţiul de manifestare a fost mai redus, însă creatorii s-au descurcat regește. Îndrăzneaţă mi s-a părut o proză alergică la punctuaţie. M-am arătat reticent la acest experiment, dar cine ştie dacă o astfel de scriere nu va fi a viitorului… Un caz interesant mi l-a semnalat cineva: într-o poezie, un vers – I-aş fi recitat o poezie din Plaut – e impropriu. Plaut a scris numai comedii. Cel puţin aşa ne spune „gugălul”. Cine a greşit? Autorul? Google? Eu, fiindcă nu ştiu suficientă literatură antică? Cert este că persoana care a descoperit aspectul nu a votat poezia (deşi îi plăcea mult), iar eu am depunctat-o… Una peste alta, corect ori subiectiv, clasamentul propriu mi-l asum pentru că am fost sincer în subiectivismul meu (!). Însă e bine că părerea mea, ca jurat, a contat doar o cincime din nota finală!

          Pentru a alcătui o oglindă cât mai fidelă a concursului, pe lângă notele acordate de către dumneavoastră, dragi membri (şi aici ţin să vă mulţumesc din suflet pentru efortul depus de a vota!), am adus în juriu, alături de un terchea-berchea şi-un încurcă-lume ce sunt, pe un administrator-editor, care s-a dovedit a fi foarte aplicat în comentarii, o numesc aici pe prof. Ana Cîmpeanu, pe un poet-preot la altarul poeziei clasice, Dragoş Nicolae Iordăchescu şi pe mai noul nostru coleg de site, Dinu Eleodor, creator de poezie modernă de un abstracţionism lizibil, cum i-o caracterizez eu. Şi lor le aduc mulţumiri speciale, mai ales că, alături de coordonatoarea Vasilisia Lazăr da Coza, nu au avut voie să concureze, diminuând cu mai multe carate calitatea concursului.

          Avem sub ochi cele zece locuri de la ambele secţiuni (poezie şi proză). Fără îndoială, clasamentele au născut şi vor naşte controverse. Chiar şi laureaţii pot să spună că între ei şi locul doi trebuia să fie un număr mai mare de puncte, darămite concurenţii care nu au luat niciun punct? Acestora din urmă le spun să nu vadă situaţia în violet. La urma urmei, ca votanţi, am avut doar zece note pentru şaizeci şi două de poezii, şi tot atâtea note pentru douăzeci şi patru de proze. Totuşi nu ar strica şi o analiză autocritică. Interesant, cum spuneam în alt loc, ar fi să vedem fiecare ce şi cum am votat, câte din textele nominalizate de noi au ajuns în topul alcătuit de membri şi în topul final. Mulţumiţi ori nemulţumiţi, vreau să vă asigur, ca preşedinte al juriului, de un singur fapt: din simplul motiv că nu am găsit răspuns la întrebarea „Cui ar folosi?”, rezultatele nu au fost măsluite! Ele sunt cele care sunt!

          Intenţionăm ca din acest concurs să facem o carte virtuală, pe care să o aşezăm la loc de cinste pe raftul Bibliotecii digitale a site-ului, alături de celelalte bijuterii. Textele, în acest caz, vor fi corectate.

          În încheiere, cu infinită încântare, salut prezenţa în concurs a trei elevi de la Şcoala Gimnazială Letea Veche, judeţul Bacău, îndrumător prof. Mihaela Ţăranu şi a treisprezece elevi de la Colegiului Tehnic „Dimitrie Ghika”, localitatea Comăneşti, din acelaşi judeţ, îndrumător prof. Felicia Apreutesei! Peste toate acestea, participarea într-un număr nesperat de mare a concurenţilor, a celor ce-au votat şi a calităţii textelor mă fac să cred că viitorul literaturii e pe mâini responsabile!

          Pentru că sunteţi frumoşi, daţi-mi voie să vă îmbrăţişez cu drag!

          Felicitări tuturor!

                                                                                                

                                                                                         Ion Lazăr da Coza

 

Rezultatele Concursului de POEZIE

Rezultatele Concursului de PROZĂ SCURTĂ

POEZIE

Premiul I - „Labirinturi autumnale” de Rodica Răpeanu

Premiul al II-lea - „Alt început” de Elena Dulgheru (Giurgiu)

Premiul al III-lea - „Inculpată toamnă” de Angelina Nădejde

PROZĂ

Premiul I - „Labirinturi autumnale” de Sofia Sincă

Premiul al II-lea - „Prizoniera toamnei” de Gina Zaharia

Premiul al III-lea - „Cerceii cu agate” de Cristu Georgi

Poeziile participante/autori

1. Parodie autumnală (Janet Nică)

2. Haiku (Frățilă Genovel-Florentin)

3. De-atâta toamnă… (Ion Ionescu-Bucovu)

4. să nu uit să te cânt (Aionesei Mihaela)

5. Toamna asta (Dain Narcis)                                                               

6. Tablou autumnal (Daniela Tiger)

7. Despărțire (Petru  Plătică)

8. Candela toamnei lăcrimează! (Virginia Vini Popescu)

9. Final necunoscut (Suciu Mariana)

10. toamna ca o rană (Teodor Dume)

11. Toamnă (Schmoll Stefan)

12. Simfonia coloristică a toamnei (Toth Arpad) 

13. Romanţa toamnei (Lilioara Macovei)

14. Pinul (Geta Țîrel)

15. între ape (Violeta Deminescu)

16. Într-un verde-plictisit (Gina Zaharia) 

17. Regurgitare (Simion Cozmescu) 

18. e toamnă (Stejărel Ionescu)

19. Octombrie (Carla-Francesca Schoppel)

20. întortocheate căi ( Alexandru Bolache)

21. Revedere autumnală (Dan Silviu)

22. Și luna înghite (Elena Buldum) 

23. fiecare cu toamna lui (Denisa Curea Popa)

24. Autumnale (Stan Silvia)

25. M-am încurcat printre vrejuri de mure (Tudor Cicu)                                                

26. Ne-am rătăcit prin toamne (Nelly Păscălin)                                       

27. Cum să-mi port ridurile, toamnă? (Adelaida Mateescu)

28. Dorinţele-năluci (Rodica Constantinescu)

29. Octombrie umblă fără anestezie (Mihaela Boboc) 

30. Mai trece o toamnă (Constanța Popescu)

31. Toamnă în noi (Marilena Trifan)

32. Alt început (Elena Giurgiu) 

33. Toamna (Constantin Bidulescu)   

34. Toamnă dulce și cuminte (Marilena Velicu)   

35. Somnul letargic (Tatiana Afanas)

36. Nectarul Toamnei (Rygett)

37. acord autumnal (Marian Daniel) 

38. Poveste de toamnă (Valeria Merca)

39. Inculpată toamnă (Angelina Nădejde)

40. Culorile toamnei (Ciurlică Ștefania Georgiana, elevă, clasa a XI-a)     

41. Sentiment de toamnă (Paula Ionela Panaite, elevă, clasa a XI-a)

42. Toamnă, rămâi ! (Stan Paula Alexandra, elevă, clasa a X-a)

43. Confesiune (Elena Zubașcu) 

44. Labirinturi autumnale (Rodica Râpeanu)

45. pe pragul toamnei (Elena Mirca)

46. Toamna e anotimpul când pot vorbi cu mama (Iuri Iulian Lorincz)

47. Toamna amintirilor (Ionel Mony Constantin)

48. Poem nescris niciodată (Monica Berceanu) 

49. Toamna (Ovidiu Dinică) 

50. Rămâi, toamnă… (Georgescu Harry Alexandru)

51. Bilet de adio (Irimia Valentin)

52. Autumnal (Țăpîrdea Andrei)                                    

53. Simfonia asta (Ion I. Părăianu)

54. Toamna (Caty Cati)

55. Mai lasă-mi o toamnă… (Lavinia Elena Niculicea)

56. octombrie-i sfârșit... (Ica Matei) 

57. Un pas pe drumul spre noi (Irina Lucia Mihalca)

58. De-ale toamnei labirinturi (Emina Tasiu)

59. Resemnare (Aniței Andreea, elevă, clasa a VIII-a)

60. Adio, toamnă (Carabulă Mona, elevă, clasa a VI-a)

61. Fantasme de toamnă (Custură Ioana Teodora, elevă, clasa a VIII-a)

62. arămiu în tâmpla toamnei (Cătălina-Nicoleta Munteanu)

 

Textele de proză participante

1. Vulpea (Tudor Cicu)

2. La răcoare (Maria Petricu)

3. Labirinturile mele autumnale (Lilioara Macovei)        

4. Toamna papagalilor (Roza Dinvale)

5. Prizoniera toamnei (Gina Zaharia)

6. Frunza (Alexandru Bolache)

7. Toamna – prințesa cea bogată (Cristina Nălbitoru)

8. Labirituri autumnale (Sofia Sincă)

9. Toamna mamă (Lăzăroiu Delia-Elena)   

10. Tainele Toamnei (Cojocaru Bianca)

11. Toamna (Mazilu Iulia)

12. Visul toamnei (Bobeică Andreea)

13. Domnul și …Toamna (Crețu Silvia)

14. Toamna si iubirea (Rață Vlad)                                                                                                              

15. Toamna în pădure (Cotfas Elena)                                                                      

16. Miroase a toamnă (Țăranu Maria-Mădălina)                                                                        

17. Pastel de toamnă (Gorgan Marina-Lavinia)                                                                        

18. Tărâmul Toamnei (Frigură Ionela)

19. Cerceii cu agate (Cristu Georgi)

20. Am ajuns în toamnă târzie (Elena Mirca)

21. Drum spre toamnă (Ion Nălbitoru)

22. Noiembrie (Virgil Stan) 

23. Ruine de copaci (Daniela Tiger)

24. Toamnele vieţii mele, labirint (Emina Tasiu)

[Rădița Răpeanu]

Felicitări  celor ce  prin trudă și  frumosul dăruit,  impune un imens respect! 

[Zarra]

Felicitari premiantilor si tuturor participantilor !

[Corina Militaru]

Felicitări tuturor! Acest concurs a fost un succes din toate punctele de vedere. Toată admirația mea pentru organizatori, juriu și concurenți. :)

[Mariana Păscălin]

Felicitări premianţilor, felicitări  participanţilor! Respect şi admiraţie pentru organizatori!

[talpos silvia]

Felicitări tuturor și mulțumiri alese organizatorilor !!!!

[ica matei]

Mi-a fost drag sa va citesc, mi-a fost drag sa particip alaturi de voi!

Felicitari tuturor!

[DANIELA TIGER]

Felicitări tuturor: concurenţi şi juraţi! Câştigul a fost colectiv.

[Virgil Stan]

Acest concurs mi-a lăsat un gust amar şi acest lucru nu pentru că nu am fost printre autorii care au ocupat un loc fruntaş, ci pentru micimea gândirii unora dintre cei ce au notat materialele din concurs. Dacă erau concurenţi şi întâlneau un material bine redactat, cu o valoare literară certă, ştiindu-se în concurs, au acordat note mici acelor lucrări, ca nu cumva să aibă o sumă totală a notelor mai mare decât cea pe care  aşteptau s-o primească ei. Aşa s-a întâmplat ca proze de certă valoare ca proza nr. 1, (al cărui autor mi-a acordat nota 2 şi eu notă mare, de podium)  să primească note de 1 şi 2: nr. 6 asemenea, sau proza nr. 19 căruia eu i-am dat nota 9.  Proza mea de la început a plecat cu un handicap datorat administratorilor. Am scris un preambul care se adresa exclusiv d.nei Vasilisia în care explicam că m-am hotărât să particip şi eu în ultima clipă, dar nu voi scrie ceva ce se obişnuieşte a se publica, ci un reportaj, apoi materialul concurent încadrat între ghilimele să se ştie că-i textul pentru concurs. El apărut integral, inclusiv preambulul. La această eroare se mai adaugă şi maliţiosul comentariu al soţului său cu destinaţie precisă către mine. Mulţumesc celor care au notat textul la valoarea sa, neţinând cont de cele susmenţionate, nu şi celor care prin lipsa de demnitate, de a lăsa pe alţii să încline balanţa în favoarea lor prin notare conform valorii textului concurent, nu prin descalificarea concurentului cu un text valoros acordându-i note descalificabile. De fapt nu textul a fost descalificat, ci persoana care a notat acel text sub valoarea ce-o avea, din rautate sau perfidie. La mine a mai apărut o noutate care m-a determinat să mă retrag din toate site-urile de acest gen, unde de fapt nu prea se promovează cultura cu adevărat, ci toţi care nu-şi permit să publice oficial ce scrie şi o fac pe aceste site-uri, încercând "marea cu degetul". Nu neg că printre membrii inclusiv al acestui site sunt prozatori şi  poeţi de certă valoare, lucru dovedit şi prin cărţile publicate, sau prin articolele apărute în diverse reviste de specialitate. Noutatea costă într-o membră a acestui site care vara aceasta s-a autoinvitat la mine acasă, unde a fost tratată cu toate onorurile de care se cuvenea orice persoană care face o vizită unui "prieten" , chiar dacă nu se cunoşteau fizic. După cum am spus, a fost pusă la masă, a fost cazată, plimbată, la plecare a primit şi un dar, un roman cu autograf şi atât. Nimic spre o altă apropiere la care poate s-ar fi gândit. Eu nu am făcut-o, pentru că m-am gântit la aşa ceva. Ei bine, această persoana, fără să concureze la proză, îmi acordă o notă descalificabilă şi când am atenţionat-o că va fi scoasă din toate listele unde apărea ca fiind prietena mea virtuală, a concertat o adevărată campanie printre amicele sale şi notele primite de textul meu nu a mai depăşit nota 1. Dacă îi "prestam" un alt gen de serviciu care merita nota dată de această aşa zisă "prietenă" şi de care nu ar fi fost mulţumită, poate o înţelegeam, dar aşa cum pot s-o consider decât o persoană lipsită de orice fel de caracter? Atât am avut de spus şi începând din acest moment nu mă mai consider membru al acestui site.

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Virgil, nu-ți cataloghez în niciun fel rândurile de mai jos. Fiecare își va face propria părere, citindu-ți-le. Eu îți atrag atenția că „malițiosul” meu comentariu a apărut POST-FACTUM, deci n-a avut cum să influențeze în vreun fel notarea capodoperei tale, și-apoi în concurs au fost înscrise vreo trei astfel de reportaje literare... Chiar tu recunoști următoarele: însă regulile concursului sunt clare pentru fiecare, doar patru pagini de text, aşa că şi eu mă despart de această proză atipică (s.m.) pentru un concurs de literatură, încadrată  tipicului de proză scurtă.

Cu aceeași amiciție,

Virgil Stan a spus :

Acest concurs mi-a lăsat un gust amar şi acest lucru nu pentru că nu am fost printre autorii care au ocupat un loc fruntaş, ci pentru micimea gândirii unora dintre cei ce au notat materialele din concurs. Dacă erau concurenţi şi întâlneau un material bine redactat, cu o valoare literară certă, ştiindu-se în concurs, au acordat note mici acelor lucrări, ca nu cumva să aibă o sumă totală a notelor mai mare decât cea pe care  aşteptau s-o primească ei. Aşa s-a întâmplat ca proze de certă valoare ca proza nr. 1, (al cărui autor mi-a acordat nota 2 şi eu notă mare, de podium)  să primească note de 1 şi 2: nr. 6 asemenea, sau proza nr. 19 căruia eu i-am dat nota 9.  Proza mea de la început a plecat cu un handicap datorat administratorilor. Am scris un preambul care se adresa exclusiv d.nei Vasilisia în care explicam că m-am hotărât să particip şi eu în ultima clipă, dar nu voi scrie ceva ce se obişnuieşte a se publica, ci un reportaj, apoi materialul concurent încadrat între ghilimele să se ştie că-i textul pentru concurs. El apărut integral, inclusiv preambulul. La această eroare se mai adaugă şi maliţiosul comentariu al soţului său cu destinaţie precisă către mine. Mulţumesc celor care au notat textul la valoarea sa, neţinând cont de cele susmenţionate, nu şi celor care prin lipsa de demnitate, de a lăsa pe alţii să încline balanţa în favoarea lor prin notare conform valorii textului concurent, nu prin descalificarea concurentului cu un text valoros acordându-i note descalificabile. De fapt nu textul a fost descalificat, ci persoana care a notat acel text sub valoarea ce-o avea, din rautate sau perfidie. La mine a mai apărut o noutate care m-a determinat să mă retrag din toate site-urile de acest gen, unde de fapt nu prea se promovează cultura cu adevărat, ci toţi care nu-şi permit să publice oficial ce scrie şi o fac pe aceste site-uri, încercând "marea cu degetul". Nu neg că printre membrii inclusiv al acestui site sunt prozatori şi  poeţi de certă valoare, lucru dovedit şi prin cărţile publicate, sau prin articolele apărute în diverse reviste de specialitate. Noutatea costă într-o membră a acestui site care vara aceasta s-a autoinvitat la mine acasă, unde a fost tratată cu toate onorurile de care se cuvenea orice persoană care face o vizită unui "prieten" , chiar dacă nu se cunoşteau fizic. După cum am spus, a fost pusă la masă, a fost cazată, plimbată, la plecare a primit şi un dar, un roman cu autograf şi atât. Nimic spre o altă apropiere la care poate s-ar fi gândit. Eu nu am făcut-o, pentru că m-am gântit la aşa ceva. Ei bine, această persoana, fără să concureze la proză, îmi acordă o notă descalificabilă şi când am atenţionat-o că va fi scoasă din toate listele unde apărea ca fiind prietena mea virtuală, a concertat o adevărată campanie printre amicele sale şi notele primite de textul meu nu a mai depăşit nota 1. Dacă îi "prestam" un alt gen de serviciu care merita nota dată de această aşa zisă "prietenă" şi de care nu ar fi fost mulţumită, poate o înţelegeam, dar aşa cum pot s-o consider decât o persoană lipsită de orice fel de caracter? Atât am avut de spus şi începând din acest moment nu mă mai consider membru al acestui site.

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Virgil Stan, eu am postat textul dimpreună cu preambulul fiindcă după cum l-ați trimis nu aveam de unde îmi da seama ce e proză și ce nu, mai ales că și încheierea s-a făcut în aceeași notă.

Citez: De relatat câtă frumuseţe poţi regăsi în bogaţia toamnei ruginii petrecută pe străzile Iaşului de către un turist, ca şi mine venit din cine ştie ce colţ de ţară şi câtă încântare şi relaxare sufletească ar găsi el, ar mai fi multe de spus şi aş putea să mai umplu câteva pagini, deoarece nu am povestit nimic despre tainicile şi pline de smerenie a  mănăstirilor  Iaşului, precum mânăstirea „Golia”, „Cetăţuia”, biserica „Trei Ierarhi”, Mitropolia şi multe alte locaşuri de cult, precum şi cuminţenia şi simplitatea întâmpinată în „Bojdeuca” din Ţicău a lui Creanga, luxul din casa memorială a lui Mihail Kogălniceanu sau Palatul lui Cuza, aceeaşi simplitate din casa memorială a lui Mihail Sadoveanu, Dosoftei  sau Vasile Pogor,  însă regulile concursului sunt clare pentru fiecare, doar patru pagini de text, aşa că şi eu mă despart de această proză atipică pentru un concurs de
literatură, încadrată  tipicului de proză scurtă.
Cel puţin pentru mine Iaşul reprezintă un loc unde inima (...)

Ghilimele peste ghilimele peste ghilimele care uitau să se mai și închidă. Am gândit că ați vrut să faceți notă discordantă. Deși nu trebuia, am intervenit mult în acest text la partea care ține de redactare. Mulțumirile? :)

În ceea ce privește notarea, nu cred că doamna în cauză trebuia să vă favorizeze, chiar prietenă fiind. Probabil atât a considerat că merită textul.

Voi posta aici forma inițială în care mi-ați trimis textul și dacă eu am înțeles greșit vor hotărî membrii:

Noiembrie
    Astăzi deschizând calculatorul am găsit ştirea din partea doamnei Vasilisia  precum că este ultima zi când mai pot trimite materiale pentru concursul organizat de către administratori, cu tematică autumnală la propriu, sau, metaforic spus,  referindu-ne la vârste.
Nu prea mă tragea inima să scriu. De la lansarea romanului „Parfum de orhidee” în martie la Iaşi, nu am mai scris decât două proze scurte. Simt o dezamăgire totală asupra rostului de a mai scrie ceva de mare averngură, cum ar fi un alt roman şi nici de a mai da tiparului, materialul pregătit, povestiri, eseuri sau reportaje publicate prin diverse reviste din ţară şi de peste hotare, cam vreo două sute de pagini.
Spre dezamăgirea mea am abservat că pentru o mare parte a populaţiei acestei ţări  este mai important ce face Drăguşin, Sexi Brăileanca, sau cine ştie ce alte “pupeze” fără de nicio valoare, dar ridicate la rang de vedete, în pofida dorinţei de a mai răsfoi o carte. 
O altă lipsă de entuziasm se datorează şi faptului că ar trebui să scriu patru pagini de ficţiuni, banalitaţi, care nu ştiu cât s-ar apropia de adevărata valoare a unei scrieri importante din punct de vedere literar şi artistic, fie ea şi o proză scurtă cu temă sugerată. O înşiruire de metafore, fraze frumos aranjate în text şi în contextul relatărilor, ce ar putea sensibiliza gusturile unora dintre cei ce le citesc, chiar şi în pofida faptului că acel text frumos coafat, ar putea fie gol de conţinut.
Şi totuşi m-am hotărât să încalc orice reguli ale acestor genuri de scrieri speciale pentru concursurile literare, relatând frânturi din viaţa cotidiană, fie ca aceasta să poată fi considerată o povestire – reportaj, sau de ce nu, înşiruiri ale unor întâmplări reale din viaţa cuiva. Şi iată cum ar decurge acest gen de text special redactat pentru concurs.
“Astăzi a fost cea de a treia zi dezamăgitoare petrecută la pescuit pe Marea Neagră. Sfârşitul lui octombrie a fost o bucurie pentru pescari deoarece s-a reîntors mai aproape de ţărm strunghilul  mare, rotund, plin de carne si dulceaţa peştelui marin. Toată vara i-am dus dorul, a dispărut ca şi când dintr-o dată Marea Neagră s-a transformat în Marea Moartă. Sosiseră “termitele” (turiştii dornici să savureze dulceaţa unui peşte marin prăjit) şi noi nu aveam ce să le oferim. O vară pierdută, un an prost pentru pescarii amatori (chiar şi profesioniştii se confruntau cu aceleaşi situaţii), posesori de bărci la ţărmul mării, care doreau să-şi recupereze din cheltuielile cu taxele la primărie şi investiţia făcută, dar mai ales să-şi suplimenteze pensia de mizerie pentru costurile actuale ale vieţii.
Cum spuneam, ne bucuram, că iar a apărut un peşte care merită căutat şi prins, dar mai ales mâncat. Nu se prinde în năvod cum ar putea crede orice cititor al acestei povestiri autumnale, ci fiecare peşte este prins individual sau în tandem cu un altul, la mână cu nişte improvizaţii numite de noi pescarii – volte, formate dintr-o bucată de nailon mai gros, un plumb de 100 grame şi două cârlige mai mari. Zilnic “alergam” cu bărcile pe unde ne spuneau colegii la telefon că au dat de el, sau pe unde l-am descoperit chiar fiecare cu o zi mai înainte, căutându-l.
Dar iată că românul nu-i făcut să fie fericit. Când credeam că voi face o provizie de peşte pentru iarnă şi am pus în funcţiune congelatorul care toată vara a fost scos din priză, natura s-a hotărât să-mi fure această bucurie. S-a dezlănţuit, fiind mai mereu furtună pe mare.
Văzând că nu se mai poate ieşi cu barca, m-am gândit să revizitez Iaşul, fiind invitat de către prietenii făcuţi cu ocazia lansării romanului mai sus amintit în acest oraş plin de istorie şi cultură, să particip la vernisajul unei expoziţii fotografice a cunoscutei artiste Susanna Patras, o ieşeancă ce locuieşte în America, fiica renumitului profesor universitar doctor, Mihai Păstrăguş, profesor de estetică şi critic de artă. Eram informat şi că se va deschide în următoarele zile la Gradina Botanică din acelaşi oraş, expoziţia crizantemelor, moment când va avea loc şi un concert muzical.
Marea nu-mi mai furniza nicio satisfacţie ţinându-mă pe mal, deci sosise momentul să mă despart de ea pentru câteva zile fără niciun regret, aşa că, mi-am făcut repede bagajul şi fuga la trenul de noapte ce mă va lăsa dimineaţa pe peronul monumentalei gări din  metropola moldavă, Iaşul marilor personalităţi culturale româneşti, precum Eminescu, Creangă,Sadoveanu.
Dimineaţa, când zorile băteau în geamurile trenului de noapte, mă aflam prin zona Vasluiului. O dimineaţă rece, învăluită într-o mantie densă de ceaţă şi răcoare, exact ca şi în dimineaţa de şapte martie când vizitam Iaşul pentru a doua oară, prima dată fiind la vreo doi ani de la devastatorul cutremur din şaptezecişi şapte. Condiţiile existente atunci m-au făcut să nu văd mare lucru din frumuseţile acestui oraş moldav, care pur şi simplu m-a cucerit prin frumuseţea lui şi mai ales că fiecare metru pătrat din el este plin de istorie şi de cultură.
Între Vaslui şi Iaşi timp de aproape o oră nu puteai vedea decât sărăcia pământului sărăturos, plin de ciulini printre tulpinile firave de porumb sau floarea soarelui, nerecoltate încă. Dealungul terasamentului de cale ferată, pe partea stângă de mers se înşiruiau zeci de copaci, plopi şi sălcii în care aninau ciorchine de vâsc. Până atunci eram convins că această plantă parazită se dezvoltă numai pe crengile de plop, însă în zona vasluiană acestea atârnau în număr destul de mare de crengile sălciilor destul de numeroase în peisaj.
Intrarea în Iaşi până la gara Nicolina, pe partea stângă a sensului de mersal al trenului, a apărut o construcţie megalomană ce-mi amintea de industrializarea forţată şi cu orice preţ, acolo unde trebuie sau nu, imagine ce devine dezolantă pentru fiecare persoană străină de aceste meleaguri. Ruine, geamuri sparte, acoperişuri căzute şi lipsa oricărei mişcări doveditoare că acolo s-ar mai munci, aceasta întâmpină călătorul străin de zona Moldovei.
Odată ajuns în inima oraşului, acesta începe să-ţi placă, să te cucerească, prin frumuseţea, eleganţa şi modernitatea construcţiilor nou ridicate. Chiar gara este o construcţie ce aparţine arhitecturii începutului de secol trecut. Urci pe strada din faţa gării şi ajungi la Râpa Galbenă sau Podul lui Eminescu, cum i se mai spune iar după ce ai scăpat de efortul celor câteva zeci de trepte, eşti chiar în bulevardul Alexandru Lăpuşneanu, ce te duce în centrul oraşului, spre Biblioteca Centrală, hotel „Unirea” şi nu prea departe de cel mai cunoscut şi căutat parc nu numai din Iaşi, ci din întreaga Moldovă, Parcul Copou.
Plimbarea prin parc devine pentru oricare vizitator cu o inimă zburdalnică şi visătoare, indiferent de vârsta ce o are,  de un romantism cuceritor. Doar aleele sunt curate, în rest totul este acoperit de o mantie groasă galben-roşietică, foşnitoare, iar în timp ce ochii avizi de frumuseţe se plimbă de la o statuie la alta, să vezi pe cine-l reprezintă, frunzele obosite de timpul petrecut aninate de crengile arţarilor, teilor, stejarilor, sau  gorunilor, pornesc într-un zbor lin, să coboare spre îmbrăţişarea tandră a pământului, ca o pereche de balerini angajaţi într-un vals interpretat de orchestra Operei din Viena în concertul susţinut în prima zi a fiecărui an.
Stolurile de porumbei se îngrămădesc la picioarele vizitatorilor ce-şi deschid pungile cu grăunţe cumpărate de la chioşcurile specializate şi foşnetul aripilor lor mereu în mişcare simbolizează viaţa plină de neprevăzut, de situaţii instantanee, când trebuie să te ridici mereu de la pământ, indiferent care ţi-a fost motivul coborârii.
Paşii mă duc ireversibil spre acel simbol al Copoului şi de mândrie al ieşenilor, teiul, secularul copac fără de seamăn ce-i poartă numele aceluiaşi unic poet al românilor de pretutindeni, indiferent dacă sunt ieşeni, basarabeni, bănăţeni sau dobrogeni ca şi mine. Teiul lui Eminescu, străjuit de câteva brâuri din platbandă groasă din metal ca un brâu din piele purtat cu fală mai ales de către maramureşeni, frumos ornamentat şi cu franjuri multicolore. Alături de tei străjuiau la siguranţa lui şi a statuii poetului, obeliscul cu cei patru lei măreţi, culcaţi pe patru labe, având coamele lor stufoase, ridicate, gata de a-şi apăra poetul fără de seamă, de orice epigon ce i-ar nega valoarea.
La capătul parcului, dai de aleea ce duce spre Grădina Botanică, un alt loc de mândrie al ieşenilor, grădină ce depăşeşte vârsta de o sută cincizeci de ani. Mai precis  spus, înfiinţată în anul 1856 de către medicul şi naturalistul Atanasie Fătu, care a cumpărat acea suprafaţă de teren special pentru amenajarea ei.
Încă de la poartă, vizitatorul este surprins de frumuseţea aranjamentelor florale sub formă de romburi puse cap la cap, precum piesele din Coloana infinitului a genialului oltean de la Hobiţa, Constantin Brâncuşi. Era un soi de varză ornamentală cu frunze de la alb imaculat, la verde cu vârfurile frunzelor mov, galbene, sau liliachii. Unele cu corola rotunda, altele cu frunzele creţe ca de palmier şi cu marginile multicolore. Adevărate minunăţii ale naturii. Pe marginea aleelor erau amenajate stative cu ghivece de tufănele multicolore, iar alături inscripţii gravate în alfabetul braille pe un suport din plastic, ca şi nevăzătorii citind să-şi poată imagina cum arată acele minunate flori.
Expoziţia principală de fapt se afla amenajată în mai multe săli de seră, unde din o multitudine de culori şi flori erau realizate adevărate opere de artă, tablouri reprezentând diverse imagini ca într-o tapiserie medievală de mari dimensiuni. Tot în aceste spaţii de seră erau amenajate rustic, pe suporţi din baloţi de fân standuri cu cele mai diverse produse de toamnă, fructe sau seminţe, de la dovleci, la castraveţi creţi, tărtăguţe, sau cine îşi mai aminteşte din multitudinea de produse ale toamnelor româneşti, fie ca să ne îmbogăţească cămările sau hambarele, fie sufletele prin frumuseţea lor.
De relatat câtă frumuseţe poţi regăsi în bogaţia toamnei ruginii petrecută pe străzile Iaşului de către un turist, ca şi mine venit din cine ştie ce colţ de ţară şi câtă încântare şi relaxare sufletească ar găsi el, ar mai fi multe de spus şi aş putea să mai umplu câteva pagini, deoarece nu am povestit nimic despre tainicile şi pline de smerenie a  mănăstirilor  Iaşului, precum mânăstirea „Golia”, „Cetăţuia”, biserica „Trei Ierarhi”, Mitropolia şi multe alte locaşuri de cult, precum şi cuminţenia şi simplitatea întâmpinată în „Bojdeuca” din Ţicău a lui Creanga, luxul din casa memorială a lui Mihail Kogălniceanu sau Palatul lui Cuza, aceeaşi simplitate din casa memorială a lui Mihail Sadoveanu, Dosoftei  sau Vasile Pogor,  însă regulile concursului sunt clare pentru fiecare, doar patru pagini de text, aşa că şi eu mă despart de această proză atipică pentru un concurs de
literatură, încadrată  tipicului de proză scurtă.
Cel puţin pentru mine Iaşul reprezintă un loc unde inima mea se simte ca la ea acasă, unde am trăit cele mai intense şi plăcute momente dintr-o altă toamnă argintată de bruma părului nins prin scurgerea anilor vârstei mele, oraşul unde îmi regăsesc mereu liniştea sufletească, fie că mă voi plimba pe aleele din Copou, sau pe ale altor oaze pline cu verdeaţă şi linişte, fie că asist la o piesă de teatru, vizionez o expoziţie de pictură sau fotografie, ori pur şi simplu mă plimb braţ la braţ cu dorul, pe străzile oraşului.
5 noiembrie 2014.  Virgil Stan

Reply, Reply All or Forward | More

[Virgil Stan]

Ce am avut de comentat am facut-o la finalul paginei cu notele

 

[Vasilisia Lazăr]

Altădată, mai multă responsabilitate când trimiteți un text! Oriunde!

Și încă ceva. Nu-mi amintesc să fi scris/spus vreunui votant cui aparțin textele. Era concurs! De unde să fi știut biata doamnă că textul vă aparține? Consider că referirea aceea nu-și are rostul și că e de prost gust.

Virgil Stan a spus :

Ce am avut de comentat am facut-o la finalul paginei cu notele