Zilele în trupul femeii de ieri

[Mihaela Roxana Boboc]

E rece. În ciuda aerului imbâcsit, niciodata nu mi-a fost mai rece. 

Ma uit in gol. Forme geometrice îmbracă cerul în axe și unghiuri. A trecut un timp pe care nu l-aș putea așeza cronologic. Nici nu încerc. Un timp suspendat în dosare e un timp mort.

Pe limba aceasta de pământ un copac a îndrăznit să înfrunte gravitația. El nu știe despre hăul de sub el, pentru că a ales să-și înfingă crengile în nori, zgândărindu-le parcă naivitatea.

Zilele în trupul femeii de ieri mi se par tot mai vagi. Mi-a fost frică să o întreb despre mătăniile pe care și-a înșirat durerile ca nu cumva să-i ridic cutia cu memorii și să o vâr în sân. În piept mi-ar crește o spaimă, și din veștmântul de doliu aș picta zdrențe de lumină, doar să o văd râzând.

M-am născut între două borne, iar echilibristica mi-a părut o alegere inteligentă. Supraviețuirea ține de specie, dar asumarea vine odată cu furtuna din suflet pe care o transform în ploaie de vară. 

Și tot cred că fulgerele te brăzdează doar o dată în viață, în punctul culminant. Încât devii stană de culoare. Poți scrie cu tine romanul pe care nimeni n-ar îndrăzni să-l rupă fără să fărâmițeze un gram de umanitate. Și te-ar durea în coasta lipsă, în sânul cu care ți-ai hrănit iluzia unei iubiri într-o primăvară timpurie.

Ce ar rămâne din mine n-ar fi nimic altceva decât strigătul poeziei în mijlocul haosului. Fundamental, așezat, unicat - sufletul nu se vrea vocea nimănui. Nu acceptă ecou. Nici compensare. E singurul care crestează durerea și o transformă în inspirație.

[Corina Militaru]

M-am născut între două borne, iar echilibristica mi-a părut o alegere inteligentă. :) Mi-a plăcut!

Drag,

[Mihaela Roxana Boboc]

Mulțumesc, Corina!

Drag!