Despre roman

 

Uitându-mă prin „fișele mele literare”, întocmite în decursul anilor, am dat de această colecție de sentințe, axiome, păreri simple sau complexe (dar nicicum complete!) ale unor literați referitor la roman, la scrierea lui. Din păcate, nu am notat peste tot autorii sau sursa acestor sfaturi. Vi le pun la dispoziție, așa cum le am și eu într-un dosar/folder, ca îndemn de a afla mai multe din alte izvoare. Dacă unele consemnări vi se par niște hieroglife… să știți că și mie îmi par le fel. :)) . Firește, aș fi putut folosi acest material ca bază a unui eseu, însă meritul personal ar fi fost de… compilator. Așa că luați, citiți, învățați, bucurați-vă:

…………………....

Sfaturi pentru încropirea unui roman:

1. descrierea fiinţei iubite să fie sumară, să lase loc sugestiei. O descriere sumară e ca un joc de umbre, poate să dea cele mai neaşteptate efecte;

2. patul să apară în roman abia la sfârşit;

3. omul nu e frumos dinainte, ci numai când iubeşte;

4. onomastica amorezilor s-o cunoască numai ei; câteodată, caraghioasă, dar care face parte din universul lor;

5. declaraţiile de dragoste să fie vuietele unui ocean;

6. femeia nefiind metafizică, nu-i instala telescop pe casă;

7. când nu ocrotim, nu iubim! / cine nu ocroteşte, nu iubeşte femeia;

8. în dragoste şmecheria e strict interzisă! / puţină nesimţire apără focul interior. / dragostea e nesimţire. Nu e un paradox! O epidermă de pachiderm, tocmai pentru a apăra cât mai bine focul interior;

9. dialogurile să fie pe cât de banale, pe atât de fragile;

10. să nu-l faci prea inteligent pe eroul tău. O anumită inocenţă prinde bine. Eventual, un zăpăcit care, din când în când, o brodeşte;

11. (după ce l-ai învăţat douăsprezece constelaţii poate să abordeze orice fată. Agnosticismul filosofilor [doctrină filosofică care neagă posibilitatea cunoaşterii realităţii obiective] provoacă, apoi, nedumerire în mintea unei femei tinere şi bărbatul poate profita de această stare…) C. Olăreanu + Eugen Simion.

……………………

Sunt şapte aspecte ale romanului: POVESTIREA, OAMENII, INTRIGA, FANTEZIA, PROFEŢIA, SCHEMA şi RITMUL

POVESTIREA (din roman): sau naraţiunea constituie aspectul fundamental al romanului. Povestirea poate avea un singur merit: curiozitatea auditoriului pentru ceea ce urmează (…) şi un singur defect: lipsa de interes a auditorului pentru ceea ce urmează;

OAMENII: În viaţa unui om actele esenţiale sunt în număr de cinci: naşterea, alimentaţia, somnul, dragostea, moartea. Numărul poate fi mărit: respiraţia…

Când oamenii iubesc, ei încearcă să obţină ceva. De asemenea, ei încearcă să dea ceva, şi acest dublu scop conferă iubirii o complexitate mai mare decât a alimentaţiei sau a somnului.

Personajele nu digeră decât dacă sunt puse s-o facă. Ele sunt înfometate unul de altul…

Nu există relaţie omenească constantă!

Dacă Dumnezeu ar putea spune povestea Universului, Universul ar deveni o ficţiune.

Un personaj de roman e real atunci când autorul ştie totul despre el. Autorul poate să nu vrea să ne spună tot ce ştie…

Testul unui personaj rotund [în opoziţie cu cel plat] este capacitatea lui de a ne surprinde într-un mod convingător… Imprevizibilitatea reacţiilor lui e imprevizibilitatea vieţii din paginile unei cărţi.

Poate scriitorul să-i facă confidenţe cititorului despre propriile personaje? Răspunsul a şi fost dat: mai bine nu!

INTRIGA: Referindu-se la dramă, Aristotel spunea: „Caracterul ne conferă calităţile, dar suntem fericiţi, sau nu, prin acţiuni, prin ceea ce facem.” (…) „Întreaga fericire şi mizerie umană ia forma acţiunii.” Noi credem că fericirea şi mizeria există în viaţa tainică pe care o duce în particular fiecare din noi şi la care romancierul (prin personajele sale) are acces.

Regele a murit, şi pe urmă a murit şi regina” este o povestire. „Regele a murit, şi de durere regina a murit şi ea.” asta este o intrigă. (…) Să examinăm moartea reginei. Dacă o întâlnim într-o poveste spunem: „Şi pe urmă?” dacă o întâlnim într-o intrigă întrebăm: „Pentru ce?” Iată diferenţa fundamentală între aceste două aspecte ale romanului. (…) pentru intrigă ne mai trebuie inteligenţă şi memorie.

Personajele, ca să fie reale, trebuie să se dezvolte pe nesimţite, dar o intrigă trebuie să ofere surpriză;

FANTEZIA: Într-un roman există două forţe: una o constituie fiinţele umane, cealaltă, o sumă de elemente care nu sunt fiinţe umane; şi ajustarea acestor două forţe, concilierea pretenţiilor lor, e treaba romancierului.

Tonul general al romanelor e atât de literal, încât, când este introdus, fantasticul provoacă un efect special: unii cititori se sperie, alţii îşi pierd respiraţia;

PROFEŢIA: Răul, pentru cei mai mulţi romancieri, e fie sexual, fie social, sau ceva foarte vag căruia i se potriveşte un stil special cu implicaţii poetice;

SCHEMA ŞI RITMUL: În timp ce povestirea ne excită curiozitatea, iar intriga, inteligenţa, schema excită simţul nostru estetic, ne face să vedem cartea ca pe un întreg;

Concluzie: dacă romancierul se va vedea pe sine într-un mod diferit, el îşi va vedea diferit şi personajele.

……………………………..

Romanul are funcţie estetică şi poate avea caracter social. […] romancierii înfăţişează o criză, o descriu, o contemplă; pun întotdeauna un diagnostic, fiind prizonierii convenţiilor şi ai reprezentărilor curente despre lumea în care trăiesc. Scrisul este pentru ei o formă de participare: îşi asumă un rol, răspund unei solicitări. Povestea asigură un refugiu; şi este un refugiu: al subiectivităţii în faţa realului. Tezist, sumar, demonstrativ, pătimaş, romanul tinde să opună şi să impună realului o subiectivitate. Povestirea îngăduie o mişcare mai liberă a spiritului creator, priveşte, de nu omul, o suită de experienţe umane. Romanul este convenţional, fals, inautentic; povestirea are prestigiul trăitului. Redus la mărturie, romanul vede numai tipuri şi obiceiuri. Este miop de prea multă generalitate. Mircea Iorgulescu (Cuvânt-înainte la „Arhipelag”).

Dintre speciile literare, romanul ar fi cea mai complexă pentru că „trebuie să redea viaţa în întregimea ei şi, de aceea, canavaua rămâne epică, romanul conţine şi lirism, şi descripţie, şi dramatism”. Ca „gen hibrid”, el presupune „concepţia multilaterală a realităţii”, din care cauză „puţine romane sunt perfecte sau, mai exact, complete”. În roman, iată, imperfecţiunile dau chiar mai acut senzaţia vieţii;

Memorialistul este de obicei o personalitate care scrie memorii după ce a parcurs o epocă sau măcar o întâmplare extraordinară, scriitorul devine personalitate pe măsura creaţiei sale. În mod obişnuit memorialistul nu vorbeşte de viaţa privată, intimă, ci de fapte politice, sociale sau culturale legate de existenţa sa, de societatea şi oamenii cu care s-a întâlnit. Scriitorul, subiectiv sau obiectiv, ca şi memorialistul, inventează sau alege din realitate numai ceea ce se subsumează unui sens, ceea ce e semnificativ din punct de vedere artistic. Al. Piru (Discursul critic)

Jurnalul: întâmplările nu sunt esenţiale sau inesenţiale în sine, ci, în raport cu ceva sau cineva, faptele sunt sau nu sunt semnificative numai în relaţie cu un destin individual. Dacă amănuntele vieţii îmi revelează existenţa unui om, jurnalul şi-a atins ţinta: nesemnificativul începe să semnifice ceva şi inesenţialul devine expresiv. Eugen Simion – Ateneu 7/1988.

[…] Creangă spunea „amintiri”; Rousseau, „confesiuni”; Iorga, „o viaţă aşa cum a fost”; G. Galaction, „rechemări”; Blaga vorbea despre „hronicul şi cântecul vârstelor”; Sadoveanu explora „cele mai vechi amintiri”; Ibrăileanu „privea viaţa”; Marin Preda scria despre „pradă”, în vreme ce Octavian Paler numea „coridă” ceea ce mai înainte, „privea” Ibrăileanu: o întreagă papirosferă creată în jurul autoficţiunii. (C.L. nr. 131 p. 39)

Eseu: ce este, în fond, un bun eseu dacă nu o ipoteză a spiritului pe care demonstraţia o face verosimilă? Citim eseuri nu ca să aflăm adevăruri, ci posibilităţi ale adevărului. Eugen Simion

…………………………….

Formal, deosebirea dintre roman şi nuvelă ar fi aceea de compoziţie. Romanul curge domol şi lat ca un fluviu, nuvela are o cădere catastrofică de cascadă. Nuvela ar fi într-un fel înrudită cu drama, întrucât şi ea se bizuie mai mult pe un timp cadenţat. Personajul de roman are o structură complexă în care poţi numaidecât scurta finalitatea şi mişcarea de orientare. El este un adaptabil superior ale cărui acte pot fi explicate, dar rămân neprevestibile. Personajul de nuvelă se adaptează elementar ca majoritatea indivizilor, prin mişcări stereotipe. […] Prin urmare, nuvela este micul roman al automaţilor şi scurtimea ei este cerută de stereotipismul eroilor. Individul s-a adaptat la viaţă, odată pentru totdeauna, prin nişte gesturi tipice, circulare. Eroul de nuvelă, pus în condiţii excepţionale, nu poate da naştere unei drame, fiindcă el este zdrobit fără luptă. Dacă însă un astfel e erou încearcă să se adapteze împrejurărilor, atunci înseamnă că el avea posibilităţi latente şi o finalitate ascunsă şi în acest caz el devine erou de roman.

……………………………..

Sfaturi pentru încropirea unui roman ermetic:

1. romanul se scrie din perspectiva fiecărui personaj;

2. romanul este ambiguu ca viaţa însăşi;

3. nu există timp astronomic, acelaşi pentru toată lumea, ci numai timp interior;

4. nu întâlnim logica din vechile romane, acum romanul pare scris sub influenţa spiritului raţionalist;

5. nu se face referiri la personaje: acestea acţionează în prezenţa noastră, ni se dezvăluie prin cuvinte şi fapte, iar când nu sunt însoţite de analiză sau descrieri interioare sunt opace şi ambigue. Ernesto S.

…………………………….

Unica raţiune de a fi a romanului este de a spune numai ceea ce romanul poate spune. Broch

Romanul nu examinează realitatea, ci existenţa. Milan Kundera

Axat cu putere pe relaţia între destine şi reacţii umane romanul se vrea povestea interferenţelor posibile între spaţiul sufletesc şi condiţia lui în timp. Trecând de la această perspectivă spre una mai absorbită de psihologie în înţelesul de problematizare a individului, romanul biografic se alătură celui ce caută, în spirit balzacian, nu clasele, cât persoanele.

Un tânăr se gândeşte: scriu asta şi asta. Apoi se gândeşte din nou: e trivial. Trebuie să-l deghizez. Şi-l deghizează fiind baroc. Este o formă de timiditate, cu adevărat. Poate o timiditate agresivă. Borges

Subiectul e începutul şi sufletul tragediei, pe urmă vin caracterele (…) Căci tragedia e imitarea unei acţiuni şi doar în măsura în care e imitarea unei acţiuni e şi imitarea celor ce o săvârşesc (…) Faptele şi subiectul se dovedesc a fi rostul tragediei, iar rostul e mai însemnat ca toate.

Romanul este reprezentarea obiectivă a realităţii şi autorul rămâne un factor exterior scrierii. Autorul unui roman nu există în scrierea lui chiar când aceasta e autobiografică, fiindcă în individual noi nu căutăm decât universalul. De aceea prolema stilistică este în roman fără însemnătate. Nuvela (fabuloasă ori realistică) este însă un spectacol. G. Călinescu – I.L.R. pag. 481

O viziune diferită asupra lumii necesită o structurare diferită a evenimentelor ce alcătuiesc un roman.

Scriu întotdeauna despre mine însumi folosind mituri diferite. Borges

Povestirea are funcţie socială şi poate avea caracter estetic.

Tot ce putem spune despre roman e că îl străjuiesc două lanţuri de munţi, niciunul prea abrupt – Poezia şi Istoria, aşezate faţă în faţă –, iar a treia latură e marea…

Tolstoi a dat o frescă atât de complexă a vieţii omului, atât în ipostaza ei domestică cât şi în cea eroică. Dostoievski a explorat adânc sufletul omenesc. Marcel Proust a analizat conştiinţa modernă cu deosebit succes.

Cât trebuie să furăm din vieţile altora ca să fim fericiţi, fără să fim fericiţi nici măcar atunci. Henry James.

Nu atingem niciodată fericirea luând. Singurul lucru sănătos e să dăm, şi e lucrul care ne falsifică cel mai puţin. Henry James

Succesul romanului stă tocmai în propria sa sensibilitate, nedepinzând de succesul subiectului.

Calitatea intens umană, sufocant umană a romanului nu trebuie ocolită; romanul e saturat de umanitate. Nici elevaţia spiritului, nici ploaia torenţială nu pot fi evitate… Putem urî umanitatea (…) prin eliminarea ei, romanul se ofileşte şi rămânem în mână numai cu un mănunchi de cuvinte.

……………………………………

(…) autoritatea biografismului lui Saint-Beuve, a antibiografismului lui Proust, a pozitivismului lui Lancon, a existenţialismului lui Sartre, a psihocriticismului lui Mauron, a structuralismului lui Barthes sau a tematismului lui Richard… Eugen Simion

Romanele prezintă indivizi, povestea eroi.

……………………………

Unui romancier nu îi este îngăduit să râdă de timpurile sale; îi este permis să le arate astfel cum sunt, în toată goliciunea şi cu toate infamiile lor, sau nu-i mai este permis nimic. Octave Feuillet

Naturaliştii n-au urmărit să observe realitatea, ci să explice această realitate. Ei sunt pozitivişti. A imita natura (morală), a crea în spiritul naturii, a da iluzia realităţii, acestea sunt formule în fond clasice. (…) Naturalistul nu-şi opreşte ochiul asupra fenomenului, ci asupra seriei cauzale, nu observă atât psihologia individuală, cât acea colectivă; scopul lui este verificarea unei legi. (…) Pozitivismul în roman duce în mod fatal la alt aspect al atitudinii cerebrale: la idealism. (…) cauzele orientării umanităţii pot fi în parte obscure, instinctuale, deci materiale, dar pot fi şi finale. A arăta omenirii buna cauză finală este a o determina spre bine în marginile ştiinţei. Şi deci Zola e idealist, adică luptă pentru adevăr, pentru dreptate, pentru progres şi-şi face o religie a muncii. (…) Romancierul face ştiinţă, stabileşte raporturi de cauzalitate, analizează, în fond, o abstracţiune. Făcând însă sociologie, Zola cădea în mod fatal în politică. G. Călinescu

O naraţiune la persoana întâi dezvăluie o fiinţă cu toate calităţile şi defectele sale, exprimate prin ticurile de limbaj, prin judecăţile sale drepte ori false şi prejudecăţile pe care nu ştie că le are, prin minciunile care spun adevărul şi prin adevărurile care sunt minciuni, prin reticenţele sale şi chiar prin scăpările sale.

O povestire trebuie să fie altceva. Ea trebuie să aibă un sens şi dincolo de cuvinte. Borges

Genul scurt e uşor ca un balon, dar dacă nu e umplut cu aerul fierbinte al semnificaţiei, rămâne flasc, pleoştit – oricât de colorat ar fi.

Un adevăr care nu şochează mintea cititorului prin profunzimea şi originalitatea sa nu merită să fie poetic şi să reţină atenţia posterităţii.

Un personaj de comedie nu trebuie să gândească a fi spiritual; trebuie să ne înveselească fără să vrea şi fără să-şi închipuie că ne înveseleşte. Este ceea ce deosebeşte comedia de simplu dialog. Voltaire

Cea mai mare libertate a artistului în lumea modernă rămâne aceea de a i se ierta lipsa de reţinere sentimentală. N. Manolescu

Literatura rămâne în planul doi când spiritul este încercat de o [prea] mare suferinţă. E. Simion

Un roman este o povestire pe care o ştii şi care trebuie spusă neapărat. Neapărat, numai dacă ea conţine şi un mesaj dincolo de ce comunici tu.

O operă literară are două izvoare: subiectul şi obiectul; fondul liric şi lumea vin din afară;

Experienţa oferă documentul, creatorul pune viaţa.

Cruzimea în literatură, cel puţin, e semn de elecţiune. Cu cât un scriitor este mai înzestrat, cu atât se străduieşte mai mult să-şi pună personajele în situaţii fără de ieşire; le urmăreşte, le persecută, le obligă să înfrunte toate amănuntele impasului sau ale agoniei. Cioran

Nu semnificaţiile sunt foarte importante, ci modul în care acestea apar în operă. Max Frisch

În literatură nu există adevăr mai exact decât ambiguitatea metaforei. A. Blandiana

Toate cărţile mari reprezintă excursii în milă. Cioran 

Un roman e orice operă de imaginaţie în proză care depăşeşte 50 000 de cuvinte.

                   E atât de simplu, nu?!

                         Cu drag,

                                   da Coza

 

Vizualizări: 476

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Da, teoria este foarte simplă! :)))))))) Salut şi eu această iniţiativă, informaţiile sunt importante.

Mulțumim, Ioane! Nu pentru sfaturi, ci pentru fereastra întredeschisă. Te-am zărit, like, like, like !

Mihaela, sunt sute de tomuri care te sfătuiesc despre cum să alcătuiești un roman. Ce am postat eu aici e o picătură într-un ocean. Poți să urmezi pas cu pas sfaturile, dar dacă nu ai chemare (talent) rezultatul va fi artificios. Cum și inversa e valabilă: poți să nu ai habar de teorie și să produci o capodoperă. Eu spun/cred că adevărul e la mijloc!

Mulțumiri!

Mihaela Popa a spus :

informaţii preţioase, vă mulţumesc domnule da Coza!

Iris, mă faci să roșesc... Ceea ce, la șoriciul meu, ar fi o minune! :))

iris marinov a spus :

Pentru mine, e fabulos ce scrie aici. Mi-a plăcut despre oameni, intrigă, fantezie, profeţie şi jurnal. Nu contenesc să vă admir, d-le Da Coza!

:(((((((

iris marinov a spus :

:))))))))

L-am citit cu multă atenţie şi l-am copiat, sigur am să mai revin asupra lui.

Că am aflat lucruri interesante pentru mine, e puţin spus... abia acum realizez ce puţin ştiam despre cum şi ce să scrii într-un roman, într-o nuvelă şi eseu. 

Şi... vorba Augustei, ,,teoria e foarte simplă'', acum tastatura te omoară că nu vrea să scrie singură... ce gândeşti tu, şi mai ales fără greşeli şi cu diacritice... Cine ştie, poate în viitor - dacă nu s-o fi şi inventat!? - o să apară calculatorul care o să-ţi citească gândurile şi tu le vei citi postate pe monitor... WOW !   

E un micuț pas concret. Poate alții au mai mult material de acest gen... Îl așteptăm.

Ada Nemescu a spus :

sunteţi generos, pentru mine e mai mult decât un abecedar, mulţumesc domnule da Coza, Ada Nemescu

Și practica e ușoară. Amintește-ți de... „oul lui Columb”!

Augusta Cristina Călin a spus :

Da, teoria este foarte simplă! :)))))))) Salut şi eu această iniţiativă, informaţiile sunt importante.

Să trăim cât trebuim... dar și trândăveala-i bună! :)

Gabriela Grădinariu a spus :

Mulțumim, Ioane! Nu pentru sfaturi, ci pentru fereastra întredeschisă. Te-am zărit, like, like, like !

Cum am mai spus - e doar un aperitiv.

Reciproca!

Anca Cecilia Potinteu a spus :

foarte interesant, parcă citeam câte un pic din fiecare cele pomenite!

plus câteva zâmbete! :D

aprecieri!

Mă bucur dacă vă e de ajutor.

...Și cine știe, poate că deja sunt calculatoare care să-ți pună gândul pe monitor. Se știe că armata americană e cu 50 de ani înaintea civililor în tehnologia de vârf. Nu știu dacă mi-aș dori așa ceva, însă mi-aș dori un calculator care să-mi bage cărți în cap. :))

Îmbrățișări.

Emil Dumitru a spus :

L-am citit cu multă atenţie şi l-am copiat, sigur am să mai revin asupra lui.

Că am aflat lucruri interesante pentru mine, e puţin spus... abia acum realizez ce puţin ştiam despre cum şi ce să scrii într-un roman, într-o nuvelă şi eseu. 

Şi... vorba Augustei, ,,teoria e foarte simplă'', acum tastatura te omoară că nu vrea să scrie singură... ce gândeşti tu, şi mai ales fără greşeli şi cu diacritice... Cine ştie, poate în viitor - dacă nu s-o fi şi inventat!? - o să apară calculatorul care o să-ţi citească gândurile şi tu le vei citi postate pe monitor... WOW !   

Interesante puncte de vedere.

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 54 minute în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 8 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 11 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 13 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 13 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 13 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 13 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 13 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor