sprijin pentru minutare

[Ada Nemescu]

Motto:

Timpul, această veche balanță de aur care judecă și plătește. – Victor Hugo

sub pleoape încă se mai zbat culori

miros de iarbă are cerul din demult

pe-o buturugă patru nuci par flori

în pieptul meu se stinge un tumult

 

nu m-ai luat cu tine prin grădini

așa cum amintirea-mi tot șoptește

mi-ai împletit, mult prea grăbită, vini

la mijloc de cărare, haiducește...

 

ceva se tot opune hranei dulci

pe umeri nu ne-ajunge haina, vezi?

ai încercat subtil să mă educi

călcând pe flori, dar ai uitat să crezi

 

ne-om aminti...  în martie ne-o ninge

pupila nu se mai rotește, a-nghețat

de ce să conjugăm verbul – a plânge

când – a trăi – e simplu, nu-i păcat?

 

voi curăța cu unghiile spini

din talpa sufletului ce desculț pășește

mi-ai oferit, mult prea grăbită vini

pe cicatrici o floare înflorește?

 

asemenea poveri înrourate

și clipele scâncind în galantare

sunt parcă aripi vii dar neplecate

un sprijin tainic pentru minutare.

[Ada Nemescu]

@ Corneliu Neagu, sunt onorată de un asemenea comentariu, de vizită și întâlnirile noastre pe grup...

să ne citim cu plăcere,

spor și inspirație, stimate domn,

aDa

[Corneliu Neagu]

Versuri de suflet pe care le-am citit cu multă plăcere...Felicitări binemeritate!

[Ada Nemescu]

@draga mea Ramona Nicoleta, ești frumoasa mea surpriză, așteptată mereu.

strofa aleasă, alături de celelalte, sunt o poveste trăită, greu de uitat...

mulțumește, aDa

[Ada Nemescu]

@Lisia, dragă

ce bucurie de versuri mi-ai oferit...minunate!

sunt recunoscătoare pentru acest comentariu, înțelegerea versurilor mele, și tot ce ne leagă de această oază de bine și frumos, aDa

[Ada Nemescu]

@Valentin Stănescu,

cum să răspund în cuvinte sărace, unor comentarii pline de simțire și pe deplin onorante?!

sunt copleșită, mulțumesc, aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

O strofă de o frumusețe desăvârșită.
”voi curăța cu unghiile spini

din talpa sufletului ce desculț pășește

mi-ai oferit, mult prea grăbită vini”

pe cicatrici o floare înflorește?

[Vasilisia Lazăr]

de ce să conjugăm verbul – a plânge

când – a trăi – e simplu, nu-i păcat?

Poemul tău mi-a amintit de unul de-al meu din care las aici ultima parte:

culorile pământului ard în mine

slova ochilor tăi

îmi scrie poemul unei iubiri ce nu doare 

dar orele noastre curg…

iar timpul face piruete

pe tinereţea noastră

Frumos, Ada! Felicitări!

[Stanescu Valentin]

O completare care doare...

 

timp, timp, timp - cumplit îţi este unisensul

          ne păcăleşti cu amintiri pedeapsa-n clipă

                   ne torni în lacrimi reci neînţelesul

                             parşivule! ce ţi-aş mai rupe din aripă!

 

                             să aflu care-ţi e stăpânul ce-ţi dă măsură

                   asemeni chipului tău să fie oare?

          iar el ale cui porunci fără sens îndură

dincolo de energia-n condensare?...

[Stanescu Valentin]

aDa, iată altă perlă din mirabila scoică a sufletului tău! Mulţumesc pentru tumultul cuvintelor tale!

 

timp, timp, timp - cumplit îţi este unisensul

         ne păcăleşti cu amintiri pedeapsa-n clipă

                   ne torni în lacrimi reci neînţelesul

                            parşivule! ce ţi-aş mai rupe din aripă!