geneza

[petrut dan]

dacă a doua zi am pune sare

am întrebat-o pe mama în timp ce coaja pomului despre care

îmi spusese să nu-i mănânc frunzele

intrase într-o stare  profundă

 

alegeam la fasole

luam un pumn de boabe în timp ce le dădeam drumul

de sus

suflam cu putere praful

paiele amare pentru cei din casă

munca nu era o bucurie

mai mult un motiv

tata să poată bea cu prietenii până când mama

disperată a pus maioneză în vin iar nicolae al calinii

a râs de el cât era ulița de lungă

ioane ți s-au căcat în cap păsările cerului

 

în schimb nu suferea răutatea noastră a copiilor

ne trimitea cu vitele prin salcâmi

știa că râpa e frumoasă da' te omoară

ne alegeam fiecare câte și una și aveam grijă să nu se apuce

adică să se ia în coarne până când una dintre ele cădea cu burta în sus

iar cealaltă  îi omora vițelul din pântec

 

nu-mi plăcea atunci când seara plin de praf

cu picioarele nespălate muma mă punea să-i citesc după biblie

de obicei din psalmi

david era preferatul ei

mergea cu oile probabil muncea 

și

la fân

 

le era frică să-mi dea coasa pe mână

mă vait că se taie la vreun picior și ne știe lumea ionel

drăcuia mama lena în camera lor

înainte să termin de citit cum david se ruga să nu cadă în mâinile oamenilor

apoi puneam capul în pernă

nu mai auzeam nici apa ogașului noaptea

sub pat

 

la prima oră s-a dus în beci și a tras o gură mare de sodă caustică

acolo țineau de toate

vasele

verdele de paris lângă damigeana cu vin

discurile pentru tractor pe butoiașul cu brânză

sau lada cu porumb lângă drobul vitelor

 

se trezise devreme să mai dea o coasă la otava de pe uliță

înainte să plece la muncă

și

la fel cum nu putea rața să stea fără apă nici el nu putea fără țuică

după cum spunea mama lena că-i făcuse una farmece

 

s-a dus uitând că schimbase locul sticlelor

n-a mai aprins lumina

că le știa cu ochii închiși așa că a scos dopul și a tras o gură ce ar fi trebuit să-i ardă gâtul

dar nu și esofagul stomacul și restul organelor implicate

direct

 

doctorul asculta

mama lena explica gesticulând că fusese vorba de un accident

da' nu-l lăsam dacă știam că a umblat în lucruri

cum ar veni

mă duceam eu și-i aduceam de băut

o să-i face spălături și-o să fie bine

mulțumesc domnu' doctor

cum ar veni

se bucură mama lena

 

s-a uitat la ea mai atent 

nu înțelesese cumarveniul ăla ce legătură avea în discuție

dar se pomeni că-i scăpă și lui

bine doamnă o să-l ținem sub observație azi și mâine îi dăm drumul

acasă

cum ar veni

 

mama lena îl privi de parcă l-ar fi văzut pe dracu' prin bătătură

cum ar veni îmi vine să scriu dar mă abțin că

dacă citește vine de undeva cum îi place să spună

de câte ori

mă amenință cu bătaia

și pune nuiaua pe mine

cum ar veni

muma ieși în tindă împăciuitoare:

leno să nu dai cu punnu' sau bățu' că-i rupi vreun os

și ne omoară marița

da' cu nuiaua poți să dai că nu pățește nimic

cum ar veni

 

am mâncat bătaie mereu,

de câte ori mă prindea îmi zicea:

dacă mai aud odată că zici vorba aia te pleznesc de nu te vezi

cum ar veni

și mie îmi dădeau lacrimile

îmi înfigeam unghiile în piele să nu scot un sunet

mă gândeam

câți oameni din neamul nostru au murit în ultimul an

doar-doar

o să-și uite de mine înainte să scot perla pe gură

 

la o săptămână aveam praznic

a chemat preotul neamuri colegi vecini

că-i plăcea fala

stăteam la masă

după rugăciune preotul mă întreabă:

copile ai auzit de adam și eva

ăsta precis vrea să dea un exemplu mi-am zis

ia să fiu atent la urmări:

da părinte

știi istoria lor?

da

ei ce părere ai cum ți se pare?

 

/am tras aer în piept

am închis ochii în timp ce cuvintele se rostogoleau- fructe zemoase pe limbă 

o umpleau de salivă mă înnebuneau să le dau drumul

în eter

capetele erau întoarse spre mine

închipuiți-vă

clipa aceea când invitații cu papilele ațâțate de mirosul mâncării calde

aburinde abia așteptau să răspund

să poată răsufla ușurați că momentul spiritual trecuse cu bine și că aveau să se bucure

de momentele pentru care răbdaseră și la care se gândiseră timp de șapte zile

o sută șaizeci și opt de ore zece mii optzeci de minute

șase sute patru mii opt sute de secunde

 

îi vedeam cu tacâmurile pregătite să atace salamurile șunca fiartă

în usturoi

cașcavalul nobil și icrele proaspete de păstrăv

feliile de cotlet pastramă mușchi file ouăle umplute cu pateu gogoșarii cu salată de vinete

rondelele de șorici fragede piperate astfel încât să le facă sete

simțeam din plin absorbeam precum un burete starea lor de agitație plăcută

neastâmpărul stomacului fiecăruia ce abia aștepta desfătarea gusturilor alese

ce le-ar fi luminat ziua și le-ar fi ridicat nivelul serotoninei

 

dar mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbesc

mi-am zis înghițind în sec cu noduri și conștient că nu voi mai avea ocazia de a-mi răsfăța sufletul

cel puțin în comuna tarnița județul mehedinți regiunea oltenia

 românia în familia lui moș baloșin/

 

mi se pare chestia unor oameni destupați la minte

părinte

cum ar veni!

 

[petrut dan]

Domnule Dincă Valerian, vă mulțumesc pentru lectură și comentariu, stimă!

[petrut dan]

Alex, mulțumesc, ma man, să ai o seară liniștită, cum ar veni!

[Dinca Valerian]

Intamplari obisnuite ale vietii de zi cu zi, bine aduse din condei. O alcatuire plina de sensibilitate, frumusete si farmec, chiar daca unele imagini sunt ceva mai dure.  Cum ar veni, o placere sa citesc.

[bolache alexandru]

Un poem în proză de o sensibilitate aparte rupt din viața satului. Am citit cu deosebită plăcere!

[petrut dan]

Domnule Valeriu Anghel, mulțumesc pentru comentariul deosebit, am citit cu interes reluând ideile/sugestiile

bucuros/onorat pentru interesul și timpul acordat textului postat, și eu mi-aș dori să am măcar pe sfert tenacitatea/răbdarea/și puterea de a scrie proză, dar, cel puțin deocamdată nu reușesc să mă văd cu aceste calități obligatorii pe lângă talent, desigur, pentru a începe un asemenea proiect! Cu prețuire și plăcerea faptului de a vă întâlni în pagina mea, respect!

[Valeriu Anghel]

Iată aici un poem (prozopoem) în care autorul se dezbracă de frac şi coboară între ţăranii lui dragi, identificându-se cu ei, ba chiar fiind şi protagonist. Astfel un fapt de viaţă devine un spectacol, o amintire din copilărie ori pur şi simplu un înscris cu valoare documentară a unor întâmplări absolut autentice, poeticul fiind oarecum sacrificat în favoarea trăirii directe. Cu un ascuţit simţ al observaţiei, poetul-povestitor sancţionează cu ironie, sarcasm şi umor, tarele semenilor printr-un limbaj sugestiv, accentuând cuvinte sau expresii adecvate scenei descrise, psihologiei ori condiţiei sociale ale personajelor – aici, acest „cum ar veni” dă un farmec aparte scrierii. Cred că, în mod intenționat, autorul întârzie descrierea unor fapte, fiind pur şi simplu furat de spectacolul verbal, poate de aici rezultă și această extindere a textului. Că metoda e împrumutată de la Marin Sorescu sau poate de la Ion Lazăr da Coza (să ținem cont, între operele celor doi sunt și câteva asemănări, dar și multe deosebiri, ambii sunt unici în literatură, în felul lor!) parcă nici nu mai contează, pentru că, aici, expresia lingvistică este cu totul alta. Felicitări, mi-a plăcut!

Recomand să scrieți separat de poezie o carte cu astfel de texte, asta dacă mai aveți subiecte. E doar o recomandare.

[petrut dan]

Mulțumesc, Dorina, să ai o duminică minunată, cu drag!

[Dorina Cracană]

Remarcabil!!!

[petrut dan]

Lisia, mulțumesc pentru completare, mă onorează alăturarea ta, my lady, cu drag!)

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, mă bucură aprecierea dvs, prețuire!