Luceafăru-a zburat spre alte vremuri

[gabriel cristea]

Miroase-a floare-albastră de poiană,
se simte gustul dulce-amarului izvor;
O pasăre din noaptea dumbrăveană
s-a ascuțit pe ceru-ncremenit, în zbor.

Se zbate-n ochi un codru de aramă
sub buciumul ce sună seara pe un deal;
Nemuritoarea lună își destramă
surâsul rămuros și-apune pastoral.

Din lac se-nalță stele Cosânzene,
răpind adâncului tăcerea de granit;
Scânteietoare și-argintate trene
se-aștern ninsori de vis prin grâul răsărit.

Luceafăru-a zburat spre alte vremuri,
unde cuvântul în Coloană s-a sculptat;
Aripi le cresc poemelor, pe ramuri,
iar vântu-n fața unui tei a-ngenuncheat.

[Vasilisia Lazăr]

Frumos și emoționant omagiu!

[Valeria Merca]

Cititorul (din mine) îngenunchează în fața unei asemenea atmosfere (create).

Tare frumos!

[Mihaela Suciu]

Pentru unii e prezent, ca şi în versul tău.

[Sofia Sincă]

Din Eminescu și pentru el. E frumos că l-ai amestecat și pe Brâncuși.

Versuri armonizate, ca și odă.

Am citit cu plăcere,

Sofi