așa e în prisacă trebuie să știi din ce parte vine roiul de gânduri

astăzi șerpuind mâine mai înalt decât mărturia uitată pe scări

aceasta e marca mea lipește-o de stup

va fi…

De unde vin? Ca vântul, nu mi-ai răspuns vreodată,…

Secundele-și ard rodul. Și vântu-i bici, trosnește.

Vapoarele n-au nume, nici cârmă. Fantomatic 

tresaltă-n viu rubinul. Adâncul clocotește!

Nu!…

am să îngrop trei trandafiri la o răspântie  în miez de noapte

am luat cu mine o cazma, o ură şi o iubire

trandafirul e albastru,  un strigăt în furtuna

care ne-a adus la…

Lucea pădurea, de miresme beată,

Roş-sângeriu mai stăruia pe creste,

Ne  oglindeam  pe file de poveste:

Doi maci…

Iubim până la vorbă, în rest rămâne piatra,…

nu întotdeauna amintirea unei femei

se leagă negreșit de triumfurile sale vinovate

nu între iluzii e lumina apusului

efectul unei răni obișnuite cu umbra negustorilor…

- mă aștepți într-un oraș visător

orașul de pe apă

de o mie de ori tu și o picătură de soare

drumuri subterane fără astâmpăr au tălpi albastre…

Firav ca rostul unui vis,…

“fă-te că trăiești fă-te că trăiești fă-te că trăiești” hohotitul bufonic proprietar al urechii stângi are mult mai mulți decibeli azi decât tânguitul suav sufocat „ce-ar…

Pui zestrea Ta în sâmbur, cocon de lemn, ca scrinul,…

Pe prispa verilor de foc,

Am zăbovit cu nonșalanță –

Indispensabilă vacanță

După plonjonul în amoc.

Mi-am pus din raze cozoroc,

Uzând de-a…

e noapte târziu peste Bucureşti

străzile sunt ca sufletul meu flămând

şiroind dorinţele adolescenţilor salcâmi

în jurul întâmplărilor neîntâmplate

uneori…

dulcea mea depărtare

sunt eu vinovată că s-au îndrăgostit toate țărmurile deodată

nu vezi că port boabele fericirii tale

cu un curaj demențial…

''Iubite, din Cântarea Cântărilor, ți-s roaba!

N-ascunzi sub borangicuri frumseți de lună plină,…

Plecarea ta a sechestrat în închisoarea nopţii

ultimul greiere al oraşului;

stins, tot mai stins, scrijeleşte liniştea de catifea.

Mirosul castanilor îmi anulează

ultima…

caut trupul copacilor încercuiţi de umerii goi

tăcerea aceasta irumpă, primăvara când surâsul tău

înflorea pe crengi de cireşi

adulmecat şi mângâiat de ursitoarele…

doar timpul se încumetă să scoată semnul de întrebare din plasa în care păianjenul îi e punctul…

înjurături mi-au rămas (de la tata)

primordiale ce-i drept

şi acelea lipite de timpanul urechii stângi

pe care un orelist practicant…