pare o zi obișnuită…

după ultimul atentat

teroriștii au plecat la băi

mimând dureri de șale

lăcătuși de circumstanță blochează

ușile batante ale crizei

cu…

un copil strângea la piept o prescură

în formă de inimă

a rupt o bucățică

și mi-a întins-o

am zburat din mine

ca dintr-o colivie

și am…

Când pasărea neagră rănește lumina,

fantasmele morții în ochi emigrează, 

lunatice furii croiesc ghilotina,

o gură hapsână luceferi…

nici o mamă nu moare

ele pleacă puţin

între lumi

şi se-ntorc

c-o iubire mai mare

ziua să-ţi şadă pe umăr

înger tăcut

noaptea în vis

să îţi spună ce…

Înserările trec printre dinţii strânşi ai vântului

de parcă vântul ar trece…

uneori te declari pasăre

atunci când te simţi fără păcat

şi vrei să zbori

împărţind aceeaşi înălţime 

şi înspicare

cu cerul

apariţia măiastră

marca…

Acced, prin aștri tulburi, la iertare,

Din școala vieții-n iureș de tango,

În cosmos bate-o inimă de sare –

Un pumn de lacrimi tras la indigo.

Acced, prin…

Noapte geroasă –

În odaia pruncului
Haine la uscat

Agăţat de peretele sufletului

ceasul arată singurătatea zilei.

 Printr-o coloană fără de sfârșit

Dumnezeu  revarsă

lumina.

Poarta sărutului

își…

Eram un licurici în ochii întunericului, lumina parcă intrase într-un sac,

cineva țesea de zor, mai auzisem acel zgomot în grota

din care curgea miere stâncoasă,

din când în…

Tot împachetez iluzii

şi le vâr sub nori.

Cerul se miră

că oamenii…

O zbatere întinsă pe vâltoare,

Considerări ascunse de instanță,

Căderea seacă-a umbrei viitoare:

Aceeași atmosferă de…

Se-ntâmplă în mine cum se-ntâmplă şi-n voi,

Pomeţii răpuşi ai iubirii din noi ,  

Să doară.

Să doară aşa cum doar moartea te …

Castan secular –
De strajă în cetate
Lampioanele

Crapă cerul plin de stele,

Ca un sân prea plin cu lapte, 

Din iubire și-alte…

Se plimbă-ades prin visul meu sobolii,

Își sapă galerii pe sub ruine

Și ronțăie, când nu se pot abține,

Cuvinte-surogat, din portofolii.

Risipa zilei stăruie-n…

nici să mai plângi nu mai poţi

mă priveşti speriată

cu ochii deja în ceruri

ţi-e trupul frunză veştedă

aninată în voia…

m-am trezit 

și parcă șuiera vântul prin suflet

Ce complice ți-ai ales, fereastra căreia îi povestisem

cum ne-am împărțit drumurile,

cum praful din linia de start avea aromă de trandafiri sălbatici,  

mă asculta…