voiajor

[gina zaharia]

ador buchetul de crizanteme pe care mi l-ai trimis

printr-un cocor îndrăzneț

mi s-a părut că vine de foarte departe

s-a odihnit pe umărul meu

de sub aripa lui au curs zile nesfârșite

ca un fluviu

în care am înotat ani de-a rândul

fără să-i aflăm marginile

nu știam ce să zic așa că am pus privirile în pământ

apoi am măsurat cerul în lung și-n lat

încotro mergi voiajorule

și cum de m-ai ghicit prin forfota asta de inimi

care slăvesc timpul?

am întrebat într-un târziu

dar el plecase fără să-și ia rămas bun

de la noi

[Chris]

foarte frumoasa imaginea cocorului voiajor... :))

[gina zaharia]

Valeria, de-ale toamnei! :))) Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Sofi, 

Am privit pe fereastră și mi s-a părut că văd, în cârduri, cocorii. 

Atunci am ales unul dintre ei și l-am mai întrebat ce mai e prin lume.  Apoi am înșirat câteva versuri. Cam asta a fost...

Îți mulțumesc, draga mea. Mereu și mereu!

[Valeria Merca]

Melancolie, sensibilitate poetică și har!

Drag de scrisul tău, Gina!

[Sofia Sincă]

Cocorul voiajor similar cu timpul care duce cu el totul. Nostalgia toamnei supusă unui ordin ancestral, sensibilități ce au rămas în urmă, stări de spirit.

Poemul toamnei de afară și din interiorul poetei. Condensat și romantic.

Aprecieri multiple,

Sofi