au împins piatra
e-atât de-ntuneric
dezbrăcat de viață
ca voi să credeți
cu pânzele morții
înfășurat
trăiesc veșnicia
el nu mai vine
sunt colb sub tălpile lui
smochin blestemat
crește în locul meu
pe buze
vorba-i ucisă și visul nisip
în urmă
lacrimi pierdute
mort
mi-au rămas amintirile voastre
un suflet rănit
care-așteaptă
din lutul uscat
o voce să-l strige
Lazăr
vino afară
Adaugă un comentariu
Îmi vine în minte analogia cu smochinul neroditor. Se simte tânjirea după vocea care să strige "lutul uscat"!
Drag,
Nikol
Vă mulțumesc, Maestre!
Frumoasă analogie - poetul nu trăiește decât dacă e chemat (de cititorii săi).
da Coza
Vă mulțumesc frumos!
Cu temă biblică. Căutarea lui Isus în mormântul gol. Sau nu.
Nu cunosc prea multe semnificații teologice. Așa că mă abțin.
Sofi
Un poem răscolitor.
Învierea lui Lazăr este sărbătorită în Biserica Ortodoxă cu o zi înainte de Florii. Despre vindecarea lui Lazăr. Biruirea morții. Chemarea tuturor la judecata finală.
Mi-a plăcut mult.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE