Veste

[gina zaharia]

Ai răsturnat în calea ta munții, nu ți-a păsat că fără ei n-am fi atins niciodată cerul,

i-ai transformat în câmpie, răsărise iasomia ca o glorie risipită,

ți-era ciudă că ai bătătorit visele noastre, le sărutai și iar le striveai,

în urma ta le-am adunat și le-am promis că nu le voi părăsi nicicând,

atunci am simțit că am fost dreaptă cu mine.

 

Odată am povestit unui necunoscut câte ceva despre viața asta șchioapă,

când e în preajma ta, leagă-te la ochi, mi-a spus,

nu trebuie să se mai așeze vreodată între tine și lumină ca un nevinovat,

când ai întins mâna după o floare-de-colț, te-ai prins de rădăcina

celui mai mic brad care se chinuia să trăiască,

l-ai salvat și pe tine și pe el, te-ai mirat cum poate să reziste fără ajutor,

de atunci i-ai devenit frate de cruce și confesor i-ai devenit.

 

Ție nu-ți place să vorbești despre oamenii răi, le faci o colivie în suflet și-i închizi acolo,

uneori le dai drumul să vezi dacă au umplut oceanul cu chibrituri,

oamenii răi au case urâte, sunt și câteva excepții, îți dai seama după acorduri,

rareori se deschide câte o ușă, mai degrabă fac parte din curiozități.

 

Nu vrei să știi cum e în vacanță pe Marte,

mi-ai zis că nu duci mâna la frunte pentru un joc sec, și-apoi e problema lor,

au leagăne între stâlpi de aur, leagăne roase, nu i-ai invidiat niciodată,

nici nu i-ai fotografiat de aproape,

foarte bine,

toate scoicile alea de-ți ieșeau în cale coborâseră dintr-o zodie

care nu era a pământului, nici a focului,

degeaba  urcau în coliere de turcoaz câtă vreme norocul trecuse pe lângă ele,

mai bine luminau zilele deținuților din  Chateau d'If,

 

Aceasta a fost ultima veste cu tine.

 

Mesagerul și-a dat demisia,

a dus toate scrisorile într-un parc de distracții,

să-și ia fiecare ce vrea,

pretutindeni se aude un zumzet ca și cum albinele au invadat replici dragi,

și da, aproape m-a convins că

„până la urmă, mâine este o altă zi”.

 

[Mihaela Suciu]

Măi, Gina, ce zumzăială e, aici, la mine! :)
E prima poezie pe care o citesc în noul stil. Mă surprinzi plăcut! Felicitări!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Nikol! Ei, o fi și el în vacanță! :))) Și da, cu sau fără el, astăzi e o nouă zi!

[gina zaharia]

Adevărul este că nici mie nu prea-mi place să vorbesc despre oamenii răi, nici nu-i închid în suflet, doar îi las în pace :)

Mulțumesc, Ana!

[Sofia Sincă]

Portret realizat cu gratitudine, dintr-o lume ireală în una reală, prin mijloace pline de culoare și artă. Poemul prinde descrieri în spațiu cât o galaxie în timp măsurat.

Amplu, masiv, fără a plictisi, dimpotrivă, încântă.

Cu deosebită admirație,

Sofi

[Nikol MerBreM]

Mâine poate fi o altă zi şi mesagerul poate fi altfel, dar lumea dumneavoastră va rămâne la fel de fascinantă!

[Ana Ardeleanu]

"Îie miu-ţi place să vorbeşti despre oamenii răi, le faci colivie în suflet şi-i închizi acolo" Minunată scriere!