Să ţi se închine Doamne numai Ţie
Ascetul se retrase în pustie
Tinzând spre ceruri braţe descărnate
Se lepădase pururi de păcate.
Fugind de lume şi de cei de-o seamă
El sufletul Ţi-l adusese vamă
Şi chinuind făptura-i umilită
Credea că scapă asfel de ispită.
Dorind scânteia dragostei divine
Să se aprindă şi în el prin Tine
El şi-a vândut pe-un talger de balanţă
Iubirea către oameni pe-o speranţă.
Adaugă un comentariu
El şi-a vândut pe-un talger de balanţă/Iubirea către oameni pe-o speranţă...
Adevărat, prețuire!
Frumos, mi-a plăcut!
Da, fariseism - vindem, nu dăruim iubirea către oameni...
Citit cu plăcere.
da Coza
Frumos! Meditativ, răvășitor. Rătăcire divină între alb şi negru într-o zonă obscură...
Felicitări!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE