Un fel de gunoi

[Mircea Teculescu]

Dumnezeu se uită la noi

dinlăuntrul nostru;

suntem ca nişte peşteri,

unde pereţii se zugrăvesc de la sine

cu fapte de rău şi fapte de bine;

 

Dumnezeu se uită la noi

şi când tu te uiţi la mine

şi când eu mă uit la tine,

cu faptele noastre în noi,

cu fapte de rău şi fapte de bine;

 

Dumnezeu se uită la noi,

conjugăm verbul ,,a abţine’’

şi nu ar trebui să ne fie frică,

e clar, nu putem zbura amândoi,

iar sexul nu-i scară spre bine;

 

Dumnezeu se uită la noi,

eu o să rămân cuminte deoparte,

tu o să rămâi cuminte deoparte,

fără să fim sfinţi sau eroi,

atâta doar, un fel de gunoi

 

[Ion Lazăr da Coza]

Rime la întâmplare, facile (mine/tine/bine etc.)...

Remarc primele patru versuri + v15.

da Coza

[Valeria Merca]

Laitmotivul ''Dumnezeu se uită la noi'' este de efect, însă finalul dezarmant  m-a frapat, în sensul de ''a bate la ochi''. 

Dar am citit cu interes şi plăcere.

[Sofia Sincă]

Plecând de la o idee teologică,  Dumnezeu se uită la noi, - prelucrare pe mesaj. Logică - simplă, dar destul de verosimilă. Construcție, așa și așa... Nici în vers alb, nici în vers clasic, nici poezie cu formă fixă, nici cu formă liberă.

Am citit cu plăcere,

Sofy