Trei

[Nikol MerBreM]

Dintr-un foc ai sculptat
Trup de vis și mirare
Pe-un ocean de păcat
Trei castele de sare

În tăceri ai cusut
Gura zilei de mâine
Prea ades m-ai durut
Printre patimi și pâine

Trei dureri de cristal
Reci ca noaptea cea mare
În potir hibernal
Mi le-ai pus pe cărare

Să le beau îmi spuneai
Ca și cum mântuire
Dintr-o cruce de rai
Se amestecă-n fire

Curcubeie pictam
În a orbului zare
Într-o mână strângeam
Trei cireșe amare

Să ne fie de leac
De alean să ne fie
Din al inimii sac
Înfloream păpădie

Doar că toate au fost
Ca trei picuri de val
În final fără rost

Trei castele de sare
Trei dureri de cristal
Trei cireșe amare

[Nikol MerBreM]

Celor care au lăsat semn de lectură, mii de mulțumiri pentru bucuria darului! 

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Dragă Vasilisia, sunt convinsă că ceilalți ne sunt alături, pe anumite bucăți din drumul nostru, exact atât cât e necesar pentru a-și împlini menirea, la fel ca noi, de altfel. Îți mulțumesc pentru empatia cu care ai receptat lumea celor trei simboluri!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Chris, îți mulțumesc că ai întrat, pentru o clipă, în țesătura ei!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Alex, îți mulțumesc pentru încredere, mă bucur că ți-a plăcut! Felicitări pentru premiu!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Domnule Salvan, vă mulțumesc pentru că ați auzit melodia durerilor de cristal!

Drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Ispititoare, da, Gerra :)! Și mai și fac grăire în deșert. Dar...bine ați venit în vis și mirare, eu sunt mai mereu în acest regat, noroc că mă mai trezește matematica! :) Masca jucăușă, pesemne, mi-o fi dictat-o muza, mi-o fi poruncit să scriu așa despre câte-s toate. Dragă Gerra, știu bine ce zici, și eu cred că toate-s cu rost, măcar rostul forjării caracterului în dogoarea vieții, însă, uneori, tot mai intru în starea de copil răzgâiat, întrebând: Care a fost rostu', Doamne? Dar cum, în fiecare zi, am parte de bucuria născută în creuzetul uitatelor dureri de cristal, mă gândesc că Dumnezeu, ca să-mi mai tempereze curiozitatea, mi-a dat răspunsuri încă de aici. Poezia nu e chiar recentă, poate că azi sunt un pic mai în credință asupra rostului decât ieri, dar ca în poezie, înțeleaptă de tot nu m-am făcut :), mai comit uneori întrebări. Noi credem că înțelegem tot, dar judecăm cu limitele noastre, mă gândesc ce poate înțelege furnica din talpa ori maxim glezna omului? De-ar putea vorbi, sigur ne-ar întreba care-i rostul, că doar fărâma ei de pâine e în altă direcție decât se îndreaptă piciorul pe care s-a urcat, neștiind că după colț e ditamai muntele de pâine. Așa și eu, precum furnica. Hai, Doamne, hai, du-mă la firimitură! Dar exact cum spui, până și căderile involuntare din credința rostului au un rost. Ne descoperim aripile doar în cădere. Dragă Gerra, mi-ai făcut o bucurie intrând în castelele astea de sare și reamintindu-mi că e suficient să credem, rostul e garantat. Știe Dumnezeu ce face, numai nouă ne mai dă uneori cu rest în rostuiri.

Cu drag,

Nikol 

[Vasilisia Lazăr]

Uneori, iubirea este un drum în doi pe care ajungem să îl parcurgem singuri, un ecou care se întoarce, la noi, fără glas. Poemul tău, Nikol, are puternică încărcătură emoțională și o simbolistică aparte – sarea, cristalul și cireșele amare având semnificații adânci. Trist e acest cântec al tău, dar atât de frumos...

[Nikol MerBreM]

Domnule Valentin, vă mulțumesc pentru că ați primit emoția cântecului-descântec! Cred că, deși uneori ne pare prea grea calea, măsura e mereu numai atât cât putem duce, trei castele de sare, trei dureri de cristal, trei cireșe amare. 

Drag,

Nikol 

[Nikol MerBreM]

Bucuroasă de încântarea cititorilor, domnule Cicu! N-am intenționat vreun exercițiu din zona mișcării experimentaliste, așa s-a așezat cântecul de data aceasta. 

Drag,

Nikol 

[Nikol MerBreM]

Așa este, Dan, au și cireșele amare dulceața lor, fără ele poate am fi niște superficiali. Îți mulțumesc că ai avut răbdare cu ,,cusătura" versurilor! Încântată că ți-a plăcut! 

Drag,

Nikol