Tangou înlăcrimat

[Nicu Doftoreanu]

tangou înlăcrimat

 

motto:

„ cel care este stăpânul minţii sale,

este stăpânul universului.”

Confucius

 

ploaia plină de tristeţe...

n-o simţim în tinereţe!

trebuie s-o recunoaştem:

ne dorim de când ne naştem

tot felul de prostioare

cu sclipiri amăgitoare,

dar pe care le-aruncăm,

când creştem şi realizăm

că sunt numai poleite.

nu pot fi refolosite!

sunt dorinţe depăşite!

rămase ca... amintiri,

pline de nepotriviri!

ce... când trupul ne trădează,

dar ne lasă mintea trează,

le numim doar... amăgiri.

atunci iar ne întrebăm:

de ce oare regretăm,

adesea chiar... lăcrimăm,

că totuşi nu s-a păstrat

locul ăla minunat,

unde-au făcut primii paşi

acei tineri nărăvaşi,

care au avut noroc:

n-au îmbătrânit deloc?

păstraţi în lumea reală

ca fiind forma ideală

a ţării lui... Peter Pan

ce s-a risipit în van

fiindcă ploaia cu tristeţe...

n-o mai simţi ca-n tinereţe!

 

Suceava - 03.10.2015

(Publicată în vol.“Un Tangou numit...Dorință” Edit.Ed.RoCart 2016,în antologia bilingvă româno-franceză«Mordicus Tangou» Editura Arefeana 2017 și în vol.«Tangouri cu parfum eminescian» Edit.Hertzog 2021)

[Valeria Merca]

Puțini sunt aceia care mai savurează astfel de texte! 

Am citit cu interes.

[Sofia Sincă]

Vorbit în vers. O modă bătrânească, de pe vremea lui Enăchiță Văcărescu. Nu se mai poartă de mult. Ritm șchiopătat, exprimare modestă, rimă simplă. De fapt nici nu i-ar sta bine altfel, unui text bătrânesc.

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Ideea ar fi, dar forma în care e redată... 

Citeam la subsolul paginii: Un tangou numit Dorniță?!

[Mick Lorem]

Îmi lipsește un "Hăi, hăi!" la urmă. Probabil nu e genul meu de versuri, îmi pare rău. 

Cu respect,

Mick Lorem