tăcerea care se aude

[Vasile Pin]

și
ai depărtat gratiile
dar te-ai oprit la jumătatea cuvântului
de parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai încă secunda în lesă
mângâindu-l
el scâncea în geamătul rece al fiecărei respirații
și stătea să sară
și
aerul care-l preceda nu ducea spre mine nu era bun
ciopleai altul cu ochii aducători de ploaie
lacrima ta simplă
și fără adăpost
nu-și găsea ciorapii simțea
cum te sufocă
strigai cu toate gândurile apporte
si fiara te iubesc
stătea să sară la mine

palmele cu care ai mirosit
prada
și-au înfipt incisivii în toate cuvintele care le-aș putut spune și nopți
or să vină
și or să scape țigara
călcând-o cu grija de a nu mă strivi ai șoptit
acum
ca și de fiecare dată

[Ion Lazăr da Coza]

Eu am atras, în primul rând, atenția asupra celor două greșeli gramaticale, care trebuie eliminate!

[Vasile Pin]

multumesc d-na Sofy si d-le da Coza

am tinut seama de recomandarile dvs, insa nu pot elimina toate si-urile care, in fapt, descriu o continuitate. ar fi alta poezie.

multumesc pentru precierile dvs. cu respect,

[Sofia Sincă]

Tema explică dulcea suferință asupra viziunii de început a iubirii. Momentul întâlnirii celui mai puternic sentiment, descris cu ferocitate. Și-urile măresc starea de apăsare, lungesc timpul. Însă, dacă ai folosit și-ul ca pe o figură de stil, poți reduce din ceilalți care fac doar legături. Autorul exprimă dorința de atingere, prin intermediul gândirii poetice simțul, în detrimentul auzului.

Admirație!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Două greșeli de neacceptat:

1. cuvintele care le-aș putut spune  > cuvintele PE care le-aș fi putut spune

2. ca și de fiecare dată

Notă: Supărătoare este folosirea locuţiunii adverbiale ca şi, care are funcţie comparativă, însemnând „la fel ca“ („Băiatul era, ca şi tatăl său, un impertinent”) în locul adverbului de comparaţie ca („Ca şi mod de exprimare era un incult” în loc de „Ca mod de exprimare era un incult”).

Poezia place, dar mai multă atenție. De scos/redus „pleiada” de și-uri!

da Coza