Mă regăsesc în fiecare umbră
Uitată prin vitrine și oglinzi,
Mă pierd când dimineața-i sumbră
Și reapar ca tu să mă cuprinzi.
Mă frâng prin sute de fotografii
Făcute-ntamplator vreodat',
Când devenisem umbră pe câmpii
Și mă lăsam de soare sărutat.
Trăiesc și eu la fel de-ntamplator
Privindu-mă-n oglinzi întunecate,
O umbră pe pământ ca un decor
Doresc să fiu mereu ce nu se poate.
Sunt dor și vis, sunt noapte sfâșiată
Când fulgeră prin toamnele târzii,
Și redevin o umbră-ndurerată
Ascunsă soarelui de frunze ruginii.
Adaugă un comentariu
Ești poezie!
cu plăcerea lecturii,
gina
Sugerez să foloseşti în această strofă o apecopă - vreodat' - şi lucrurile devin mai clare:
Mă frâng prin sute de fotografii
Făcute-ntâmplător vreodat',
Când devenisem umbră pe câmpii
Și mă lăsam de soare sărutat.
Poezie generoasă.
da Coza
Toamna... această toamnă a marcat toţi poeţii. Doar melancolie, nostalgie, elegie prin poezii.
Însă, frumosul nu-i pot ţine departe.
Am citit cu plăcere, Sofy!
Sunt dor și vis, sunt noapte sfâșiată
Când fulgeră prin toamnele târzii,
...şi POET.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE