Sub asediu

[Cristina Grigorov]

- Elbe, suntem sub asediu! 

Vântul vâjâie cu o mie de demoni,

de două nopți stau de strajă

inima să nu-mi cotropească, 

capul să nu mi-l reteze prin geam

războinicul pin secular,

doar urechile, gigantice clopote, 

mi-au fost trăznite în ropote. 

- Elbe, înalță zidul de apă! 

pescărușii să fie în gardă, 

din Marea Nordului să vină înot 

oastea cu platoșe de-o mie de volți 

și clanul luptătorilor asasini 

cu inele de-albastru venin. 

- Elbe, fă-mi din alge un coif! 

și-o armură din adormitele scoici.

Până-n zori vom fi exorcizat, 

nebunia din regele posedat...

[Cristina Grigorov]

Poate că există un răspuns pe care eul poetic îl ține secret. :) 

Glumesc! 

Însumate, toate aceste monologuri vor primi, la un moment dat un răspuns. 

[Ion Lazăr da Coza]

Deși am sesizat de la prima postare, spun tocmai acum: liniile de dialog nu-și au rostul! Tu nu conversezi, ci te adresezi cuiva, invoci pe cineva, iar acela nu-ți răspunde!

Poezia mi-o plăcut.

da Coza

[Sofia Sincă]

Dialog cu sinele, sub formă de poveste. Se invocă elfii... Atmosferă de basm în dorința de a nu se lăsa cotropit sinele de rău, de a fi îndepărtat cu ajutorul acestor forțe.

Dragă Cristina nu trebuie să-ți explici mesajele textelor. Nu se face. Dacă nimeni nu deduce, nu ghicește ceea ce ai dorit să exprimi, înseamnă că nu ai reușit să te faci înțeleasă. Nu e cazul pentru că poezia ta este foarte deschisă. Am văzut că știi foarte bine să analizezi un text. De ce nu încerci pe ale colegilor? Este de preferat și benefic.

Sofy, cu stimă!

[Cristina Grigorov]

Mulțumesc frumos, Adelaide! 

Mă bucur că ți-au plăcut versurile. :) 

[Valeria Merca]

Imaginatia ta este exuberanta, Cristina! 

Semn de placut popas! Drag,