Sfârșit de poveste

[IOAN stoian]

În satul meu arhaic
Cioplit în diadema dealuri verzi
Se spun povești
În care Tu nu crezi....

Se spune ca acolo, după deal
De multe ori
Venea la stână Decebal
Să poposească la păstori
Gusta din țuică și mâncare
Gătită special de sărbători...
Și închina cu fiecare....

Aici în sat
Sunt casele pustii
Iar holdele-s cu mărăcini
Ogrăzile nu au copii
Plecați sunt toți printre străini
Și nimenea nu mai colindă!
Aici și arborii-s bătrâni
Se plânge codru
De obidă!
Crucile, cu nume șterse-n vechiul țintirim
Zac prăvălite într-o rână
-Nici nu trăim, nici nu murim!
Se tânguie ciobanii de la stână

În satul meu povești
Nu se mai spun
Și nimeni nu-i din buciume să sune
Și chiar de-ar fi dintr-un cătun
Pe cine să adune?

Din nou e iarnă peste sat
Și-n pragul sărbătorii
Eu tot mai cred
C-acolo după deal
Se întâlnesc și stau la sfat
Decebal
Și toți Păstorii!

[Vasilisia Lazăr]

Bun venit pe Însemne culturale, domnule Stoian!

O tristă realitate în poezia dumneavoastră. Cam așa e în toate satele, din păcate. O poezie sensibilă și frumoasă.

Acum, fiindcă sunteți nou aici, o să vă rog să citiți Regulamentul site-ului, asta dacă nu ați făcut-o deja. Dar mă gândesc că, dacă ați fi făcut-o, nu ați fi scris titlul cu majuscule, ci numai cu inițială majusculă. De asemenea, titlul se scrie doar o singură dată, în căsuța special rezervată, cum ați și făcut-o, nu se mai scrie încă o dată și deasupra textului, că apare de două ori. Iar numele autorului apare automat, nu trebuie să îl mai scrieți la sfârșitul textului, că iar apare de două ori. 

Pentru a remedia aceste lucruri, aici pe pagină, chiar deasupra titlului, avem OPȚIUNI. Dați click, apoi pe EDITARE COMENTARIU, reparați, apoi PUBLICARE COMENTARIU. 

Să ne citim cu drag!