Schimb de adrese

[gina zaharia]

Auzi regii întrebându-se de ce nu ne-au plăcut

hainele pe care ni le-au dat la probă,

amurgul din pâinea soarelui

ori välul furtunii într-o vară sălbatică,

dar taci.

Ceva ar fi trebuit să le fie pe plac, zic ei,

măcar când le întorceam buzunarele pe dos.

De-ar fi sărit secundele alea blestemate, secundele în care

te-am iubit și te-am pierdut

ca pe o perlă în adâncul oceanului!

 

Ce știi tu despre grindină? M-ai întrebat,

ori despre treapta de jos a cetății de ceară,

câte grade a aflat omul nostru de zăpadă

mai sus de Everest,

despre dresorul păpușilor muzicale

sau despre coarnele cerbilor uitate peste plutonul cu insomnii

de toate neamurile, despre urmele bocancilor de duminică

ori despre telefonul de la miezul nopții

în care încăpea respirația unui soldat cu zorii în raniță?

Dar despre fânul anotimpurilor noastre,

ce știi?

 

Știu că le-am purtat cu mine, am răspuns, pe toate.

Și încă ceva:

am îmbătrânit stând de vorbă, în cuiburi de privighetori,

despre viața la Polul Nord

ori despre țărmul Atlanticului;

apoi am făcut schimb de adrese.

Că le-am uitat acolo... e altceva;

se întâmplă să mai alunece câte o stradă

și s-o ia la fugă,

dar se întoarce după o vreme și se așază, cuminte,

în sufletul meu.

 

[Mihaela Popa]

original, frumos, admiraţie!

[Vasilisia Lazăr]

Fiecare vers e ceva care șochează pe moment prin originalitate și metaforă, și totuși întregul curge într-un firesc aproape inexplicabil. Gina, pe tine n-ar putea să te imite nimeni. Aceasta e adevărata originalitate! Să nu poți fi imitat de nimeni.

[Valeria Merca]

Lirism seducător! 

Admirație, Gina!

[Sofia Sincă]

Viziune de viață cu forfota ei, cu haos, frustrare sau cu dulcile rutine în care se contopesc binele și răul, iubirea și ura, dulceaţa ce transformă râsul în plâns. 

Timp și spațiu. răvășirile lui - avalanșă de roșu și negru...

Un poem valoros, cum multă sensibilitate și fiori lirici.

Deosebită apreciere,

Sofi