Rusalii neîmplinite

[Herțeg Claudia (Mota)]

N-ai, Doamne, tu, atâta grâu

Să speli păcatele, prin râu,

Să cureţi sufletul bolnav

Ce-i dornic să-ţi devină sclav.

Nici lacrimi n-ai, aşa de grele

Cum sunt  azi  lacrimile mele,

Nici mâini nu ai să ştergi cu ele,

De dragul meu, a lui durere...

Oricare-ar fi, de orice fel,

S-o vindeci,  să îţi fie ţel.

Şi-apoi, din cât îţi mai rămâne,

Să vindeci nopţile din mine.

[Herțeg Claudia (Mota)]

Mulţumesc, Gina, eu nu-i spun poezie. Am mult încă de lucru, din foarte multe puncte de vedere până la a putea să spun că scriu poezie. Sunt sentimente doar, care nu ştiu de ce, tind să-şi caute rimă. Nu ştiu dacă aş mai puta scrie dacă nu aş simţi, deşi, uneori, mi-aş dori să nu mai simt...

[gina zaharia]

Frumoasă poezie, Claudia! Cât despre final... strălucește (în noaptea ta). Admirație!

[Herțeg Claudia (Mota)]

Mulţumesc, Ada!

[Ada Nemescu]

Tulburător mesaj, sincer, curat.

aDa 

[Herțeg Claudia (Mota)]

Vă mulţumesc tuturor. Am recitit, am corectat, dar probabil că îmi mai scapă. Sunt foarte recunoscătoare pentru fiecare comentariu.

[Vasilisia Lazăr]

Da, lipsesc niște virgule.

Frumusețea, de cele mmai multe ori, vine din simplitate. Și din autentic. Nimic forțat, nimic fals, nimic contorsionat ca să șocheze. Bravo!

[Valeria Merca]

Foarte frumos! Un text aparent simplu care are toate ingredientele necesare pentru a-l numi poezie.

Am reținut și mi-a plăcut versul final. 

[Dinca Valerian]

O alcatuire frumoasa de cuvinte simple. Poezia este in primul rand muzica. Daca te atrage cum suna la ureche, sunt toate sansele sa o mai citesti  o data. Cu placerea lecturii.

[Herțeg Claudia (Mota)]

Mulţumesc, domnule Valerian Bedrule, recitesc şi încerc să găsesc virgulele scăpate. Am mărturisit că am probleme serioase cu punctuaţia, dar mă străduiesc şi încerc să învăţ. Vă mulţumesc că vă cheltuiţi din timp pentru a-i ajuta pe începători.