Poem... în verde

[Emil Dumitru]

Atunci când mă gândesc la tine

un codru fermecat în minte-mi vine, 

te văd prin lăstărişul verde

halucinant halou,
alergi, himeră verde

prin verde pal tablou...

Prin fermecatul codru

eu ziua rătăcesc 
ca solitarul cuc, o cucă să-mi găsesc... 
iar prin virginele poiene

cu apă ochi,

stătută
invoc divinitatea sperând că mă ajută...

Şi-n codru noaptea vine

cu paşi pitici şi moi 
iar stele cad spre a muri

peste copacii goi...
şi a visare ochii-nchid,

te-aştept himeră verde, 
o clipă-n ochiul minţii doresc a te revede…

,,Ascultă-mă Zamolxe, tu, zeul meu cel românesc, de eşti,
ce vrei în schimb, iubita verde de-mi găseşti?"
,,Vreau viaţa ta cea pământeană, vreau eu, un Zeu, să gust iubire,
de-o veşnicie lumea mea e rece, m-am săturat de nemurire!"
,,Sunt uluit, pentru o viaţă pământeană, tu marele meu Zeu,
renunţi aşa de simplu, la paradisul tău!?"
,,O, pământean, renunţ, vreau mângâieri lumeşti,
zeiţele sunt reci, nu au căldura mâinii, femeii pământeşti! "
,,O, preamărite Zeu, rămâi în ceruri, de poţi să mă-nţelegi,
căci lumea mea e mincinoasă şi are... alte legi!"

 

Şi se-nverzi tot cerul

lumini fulgerătoare verzi, 

jucau în jurul meu
din iadul tot descătuşă Zamolxe, 

veninul verde, ce inimă de Zeu!...

Şi codrul meu cel fermecat,

şi el de dor, se înverzise
iară iubita mea cea verde

prin limbi de verde foc dansând… se stinse.

 

Ciudat, ce verde e poiana

iar codrul verde fermecat subit,
de-atâta foc de dor şi verde

pentru vecie... a murit!

 

[lecu rodica]

Suprarealitate ludica,univers imaginar deosebit!Leit-motivul creaza imagini  mitice,peisagistica doar 

completeaza fondul.Etern si efemer-superb creionat!Verdele bacovian a palit!Foarte frumos!