Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[mihai catruna]

[gina zaharia]

Meridianele unei lumi feerice mi-au fost ghid, Irina! Peste ele  universul artei și-a întins nemărginirea. Și dacă alternanța aceasta a lăsat raze senine, mărturisesc că pe ele, voi scrie, recunoștință pictorului...

Cu drag de tine,

gina

[gina zaharia]

Am jucat la ruleta culorilor, draga mea Elena! Atâta albastru m-a invadat încât l-am împărțit cu voi.

Niciodată nu voi uita că mi-ați purtat noroc, prieteni dragi!

[Irina Lucia Mihalca]

Un vis albastru impletit in inimile noastre prin vers si culoare!

Frumos vis prin care ne-ati incantat, in zborul spre lumina, de-a lungul timpului!

Multumesc, Gina si Mihai! Cu drag, va imbratisez!

[Elena Mititelu]

Gina, Mihai, sunteţi minunaţi, faceţi parte din sufletul nostru şi invers!!! Adunaţi perle pe reveria voastră! Îmbrăţişări!!

[gina zaharia]

Nu trebuie să risipim nicio culoare, Sofy, nu-i așa? Căutăto(area)rii de comori este/sunt la datorie!:)

Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Mihaela, acest site ne este templu și adevăr, credință și lumină. Știu că ai mers alături de noi prin taina culorilor. Știu că ai respirat împreună cu noi albastrul care, pentru Mihai, este hrană. Mulțumim pentru frumusețea gândurilor tale. Seară minunată, draga mea!

[Sofia Sincă]

Mai avem reverie! Să ne bucurăm, încă, de ea!

Cu deosebită bucurie, Sofy!

[gina zaharia]

Lisia, lacrimile tale vor fi perle pe reveria noastră! Draga mea, mai avem o iarnă de trecut prin viziunea artistului,  și, dacă se străduiește,  sunt convinsă că mai descoperă încă vreo două-trei imagini... (asta fiindcă tot își dorește/dorim opera completă!) 

Doar că Mihai a lăsat lumina să coboare de pe acoperișul reveriei, ușor spre asfințit. 

Sunt fericită că vă avem, tare fericită!

[Mihaela Chitic]

Vă mulțumesc pentru minunatele clipe pe care mi le-ați oferit ori de câte ori am deschis această pagină! Nu am lăsat mereu un semn, dar v-am urmărit cu încântare. Plecăciune!

Mihaela