dacă sufletul îți rămâne
peste noapte în vis
cine ești tu
umblătorule prin nimic?
cum poți desena aripi
când îngerul tău
ți-a zburat de pe umăr?
dimineața
golit
nucă seacă
fără dumnezeul din piept
cine ești tu
cel de lume luat
pe valul deznădejdii?
cuvintele tale
semințele cărui gând
îți pot fi
dacă gura ta se deschide
numai clevetirii?
și ce crezi că va răsări
din pământul pe care-l calci
încălțat cu frica rătăcitului?
cum îți treci ziua
cui poți să spui
te iubesc
dacă sufletul obosit
ți-a rămas în vis
și s-a întors Acasă?
Adaugă un comentariu
”și ce crezi că va răsări
din pământul pe care-l calci
încălțat cu frica rătăcitului?”
semn de plăcut popas și admirație
multumiri, prieteni buni!
Apăsat și apăsător.
Eu las doar un semn de lectură.
da Coza
Nikol, multumesc!
Nu vă pot spune cât de mult mi-a plăcut! Mi-am pus pe rând toate întrebările. Cu certitudine, răspunsul l-am găsit doar la una singură: "fără Dumnezeul din piept", nimic!
Drag,
Nikol
multumesc, Sofia!
Pesimism... mult pesimism pentru suflete rătăcite, pentru vise neîmplinite.
Cu patos și reverberație.
Am citit și am apreciat,
Sofi
multumesc
O retorică de vis...
Aprecieri sincere, dintotdeauna!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE