Reflexii (dialog literar-artistic Gina Zaharia – Mihai Cătrună). 35. Într-o lojă de circ

[mihai catruna]

          Aflaţi la al treilea proiect de acest fel – primele două fiind Lanţuri (2011) şi Reverie albastră (2013) – scriitoarea Gina ZAHARIA şi artistul plastic Mihai CĂTRUNĂ, cu frumoasa şi imaculata zăpadă a iernii anului de graţie 2015 pe umeri şi în plete, dar cu primăveri calde în priviri şi în suflete (cât despre talent nici nu pomenim – el prisosind!), pornesc iarăşi împreună, la mijloc de februarie, pe un nou drum într-ale versului şi imaginii. Dacă în celelalte două reuşite, pictorul şi poeta şi-au înlănţuit creaţiile într-un tangou aprins, flăcările contopindu-se fastuos şi ameţitor, de data aceasta poeta promite un vals de gală unde versul ei se lasă inspirat/reflectat din/de creaţiile artistului.

          Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE se simte încă o dată onorat să fie gazda acestui eveniment și își îndeamnă membrii şi vizitatorii să calce pragul unui colţ din Parnas numit Reflexii.

                                                                                                                                    Ion Lazăr da Coza

reflexii (Gina Zaharia)

 

fire de păianjen contemplând

murmurul soarelui

ghem emoțional

am zărit

se înviorează tăceri

ori fac tumbe înainte de a deveni balerine

pe talere de foc

șah-mat

și o mie de vorbe descos lanțuri aurii

 

o rază din loc în loc întâmplătoare

poți fi tu aceea

important să ai curajul de a țese alături de mine

reflexii

până dincolo de cer

o pantomimă flămândă la masa unui restaurator de glorii

 

vom înnopta într-un clișeu

nu te teme

morile de vânt jură că nu ne cunosc

adevărul

am furat secretul cosașului din adâncuri

știi

metropole hoinăresc prin gândul meu

să le aducem acasă

Notă:

          Deoarece mulți dintre membrii acestui site nu se aflau aici când s-au derulat celelalte două proiecte (devenite ulterior cărți tipărite), cred că se fac necesare câteva explicații. :)

          Mihai a postat primul portret după care Gina a intrat în postare și a atașat poezia inspirată de tușele artistului. Acesta a fost doar începutul și se vede sus, în postarea de față. Restul proiectului se derulează doar la comentarii. Mihai intră, postează un comentariu care reprezintă un alt portret, iar Gina îl secondează cu o altă poezie. Am hotărât ca și la comentarii Gina să intre în postarea lui Mihai și să atașeze poezia aferentă pentru a exista o logică, pentru a nu se rătăci portretul de poezie. D-voastră, cititorii, trebuie doar să căutați la comentarii ultima lor postare (portret-poezie) și să lăsați impresiile, eventual sugestiile (tot la comentarii). Părerile d-voastră contează mult!

          Ținând cont de modul în care se desfășoară proiectul, administrația site-ului a hotărât să aducă mereu în actualitate această pagină. Ea include (și va include în final) zeci de poezii și lucrări de grafică pe care ni le-am dori adunate într-o carte (o altă carte!).

          Pentru o imagine de ansamblu a proiectului vizitați și pagina: „Reflexii”. Aceasta se va actualiza cu fiecare nouă postare a autorilor.

                                                                                                                                                                                                   Vasilisia Lazăr

[gina zaharia]

Știu, Mihai, imaginile tale vorbesc! Eu le aud! :) Desigur, și cititorii/privitorii noștri.

O primăvară cu multe reușite îți doresc!

[gina zaharia]

Am auzit un murmur, Sofy, era undeva în spatele unei cortine :)

Un gând drag, în prima seară de Martie!

[gina zaharia]

Seninătatea și siguranța acelor priviri e asemenea cuvintelor tale, da Coza! Mulțumesc pentru că ai surprins mesajul, cu ochi de primăvară!

[mihai catruna]

asa cum am spus...desi ma bucura atentia acordata de cei ce vad acest dialog artistic....marele merit este el poeziei...ea face sa vibreze si grafica mea...ddar multumesc mult tuturor in egala masura...si in special artistei alaturi de care realizez acest nou proiect in doi...mii de scuze ca scriu putin..rar..si dau senzatia ca sunt lipsit de interes...dar eu ma exprim prin imagini...

[Sofia Sincă]

Și poemul și portretul ne schițează un zâmbet subtil al izvoarelor melancolice, pline de farmec, o viziune fericită a începutului de primăvară. Un cadru prins de tăcere și de intimitate, icognito.

Totul învăluit într-o vrajă inedită.

Admirativ!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Exactitatea portretului (foarte expresiv!) & expresivitatea versurilor (foarte exacte [adică fără balast]!) - dublă admirație!

da Coza

[gina zaharia]

Mulțumesc, draga mea Adelaide! Am studiat privirea aceea fixată într-un decor sigur și am zis: de ce să nu aduc și corali de primăvară, dacă tot sunt pe drum?! :) Poate că i-am zărit numai eu, ori poate sunt dornică să deschid ușa acestui anotimp divin! Mai departe, știu, am amețit cititorul prin sferele mele invizibile, nu m-am putut abține, măcar acele fire de praf încăierate și tot le-am trecut prin memorie...

Drag,

[Valeria Merca]

Asteptam cu nerabdare ''asocierea'' cu portretul postat de Mihai ieri (fiecare portret are un farmec aparte, o nota distincta). A  transpune in versuri o imagine e o arta, cred eu. Iar tu, Gina, reusesti cu prisosinta. 

...

''nu am tangență cu pactele încheiate peste noapte

nici nu mă ridic pe vârfuri

să văd cum a urcat dealul ultimul copac înțelept

la mijlocul drumului s-au încăierat câteva fire de praf

mai bine îmi aleg un acvariu

și-l aduc în odaia mea de toată ziua

coralii sunt ordonați pe tăceri nu-i așa?''

Felicitari!
Pretuire,Gina!
Pretuire, Mihai!

 

[mihai catruna]

în pumnul unui cineast (Gina Zaharia)

 

iată o primăvară de corali

s-a pornit peste țărmuri

mugurii învață răsucirea printre liane

culorile-și varsă cupele pe țesături fine

așază apusurile la zid le schițează un zâmbet

lângă ele un tu curios și un altul platonic

cât zece străjeri incognito

 

nu am tangență cu pactele încheiate peste noapte

nici nu mă ridic pe vârfuri

să văd cum a urcat dealul ultimul copac înțelept

la mijlocul drumului s-au încăierat câteva fire de praf

mai bine îmi aleg un acvariu

și-l aduc în odaia mea de toată ziua

coralii sunt ordonați pe tăceri nu-i așa?

 

îmi amintesc pasaje din ultimul nostru crez

atârnă cât zece taleri în pumnul unui cineast

zadarnic am îmbrâncit marea

sub aripa unui vultur

ce să fac dacă mă convertisem în iluzionist

cu audiență departe

știu

niciun muritor n-ar fi zăbovit în cușcă

până la trezirea leilor

 

[gina zaharia]

E ca un ghid necondiționat de anotimpurile și relieful vieții, Lisia! Da, distincție, seninătate, noblețe! Și, mai ales, adevăr!

Mulțumiri din pragul dimineții, cu mare drag!