m-am pierdut
în iluzia întoarcerii
într-o seară
dintre miercuri și nimic
dumnezeu ploua verde
numărând eternități albastre
pe șevaletul minții
încercam să pictez fluturi
cu trupul tău
nu știu de ce
poate pentru că aripile fluturilor
au ceva din tine
noaptea aceea s-a scurs
prin epifiza mea
precum o lavă fierbinte
și toate drumurile spre acasă
s-au amestecat ghem
de nicăieri
către niciunde
sunt doar un orb prin trecut
așteptând din viitor
țipătul zborului tău
m-am pierdut
Adaugă un comentariu
"Dumnezeu ploua verde" şi "încercam să pictez fluturi cu trupul tău", tare frumos!
Drag,
Nikol
poemele tale sunt magice, Adrian, felicitări!
multumesc foarte tare
Un poem care trăiește intens prin complicațiile colorate ale iubirii. Interesante sunt culorile vii, fondul temei fiind pesimismul, rătăcirea, cum spune poemul. Textul conține o vrajă specială...
Am citit cu plăcere,
Sofi
Cam mult zgomot de fond.
da Coza
Între albastru și verde o poezie de peruzea.
Sensibil, vibrant, expresiv.
Am citit cu plăcere.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE