Rădăcini întoarse

[LELIA MOSSORA]

M-am răzleţit în rădăcini întoarse

şi mult m-am încurcat în vise şui;

m-am mult pierdut în visele nearse

şi-n treptele prea multe să le sui.

 

M-am îmbrăcat în frunze veștejite

și m-am spălat cu ploaie și cu vânt.

Am  adunat în vorbe răzvrătite

iubiri și pași pierduți într-un descânt.

 

Pe-un val m-am dus să-ntorc la țărmuri marea,

în alge să-nfaşor un gând de seară,

să-mi sângereze-amurgul iar cărarea

pe drumul înapoi din altă vară.

 

…şi m-am pierdut în fructele mult coapte

ca să îmi scald în miezul adunat

șuvoi zemos de-nmiresmate șoapte

tăcut amestecate-ntr-un păcat.

 

M-am răzleţit în visele tot șui,

m-am încurcat în rădăcini întoarse

dar m-am găsit în clipele netoarse

și în parfumul galben din gutui.

 

Lelia Mossora

30 mai 2012

20:14

 

 

 

 

[Sofia Sincă]

Ai adunat în chipul, în sufletul tău tot universul frumuseţii: vara cu romantismul ei ca şi toamna nostalgică înmiresmată cu parfumul gutuilor.

E delectare să citeşti versurile Leliei Mossora.

Cu preţuire, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Inima calcă desculţ pe drumurile altor veri.Şi dor amintirile şi sângerează visele.

Versuri cu gust de toamnă târzie, cu foşnet de copac agonizând şi dulce aromă de gutui...

Felicitări!