Punţi vindecătoare... autor Bonnie Curelciuc

[Bonnie Mihali]

 

                                           Alerg precum o ciută prin roua dimineţii,

                                    sărut cu talpa-mi fină pământu-n amorţire...

                                    e binecuvântare, minune când scaieţii

                                    mă-nvăluie în flăcări, în rug înalt – simţire;

 

                                    Iar tălpile-mi gheişe sunt punţi vindecătoare,

                                    continuu explorează o lume fremătândă:

                                    pietriş, ogor şi iarbă – iar soarta schimbătoare

                                    viclean le-ademeneşte, cu ghimpi ce stau la pândă;

 

                                    Un nou tărâm mă cheamă, să-l mângâi cu durere,

                                    şi spinii-mi fac cunună din lacrimile florii

                                    iar îngerii-mi dau leacuri, divină mângâiere,

                                    aripi în tălpi şi-n suflet, să pot atinge norii.

 

                                    Şi tălpile-mi gheişe sunt punţi vindecătoare,

                                    unind destine-n clipe, deloc întâmplătoare...

 

 

 

 

                                                                                                24 iulie 2012

[Bonnie Mihali]

Frumoase doamne, ma inclin in fata comentariilor voastre!

S-aveti o noapte linistita!

[gina zaharia]

Am alergat prin roua cuvintelor tale. Ba mai mult, am împrumutat puțin aripile...

[Sofia Sincă]

Interesant mesaj... tălpile crează punţi vindecătoare. Şi da! De ce nu? Şi ce frumos sunt denumite, răsfăţate: gheişe.

Probabil există ceva în cultura japoneză referitoare la tălpi, că în cea chineză există. Femeile chineze îşi bandajau tălpile de mici pentru a deveni ca a balerinelor care stau pe poante. Le numeau flori de lotuşi. Dar erau sacrificate, că mergeau toată viaţa pe unghiile picioarelor şi purtau încălţăminte de 12 cm.

Versuri luminoase ca chipul tău Bonnie, deşi puţin elegiace.

Deosebită admiraţie, Sofy!