Poetului nins de amăgiri

[Ada Nemescu]

Motto: An me ludit amabilis insania? (Horatius).

Mă amăgeşte, oare, o dulce nebunie? 

 

Când albul liliacului adoarme

Orbit de-o rază verde-n univers

Se-aude-o rugă tainica”Ah, Doamne!”

De s-ar trezi pe buze cu un vers!

 

Și s-a trezit când macul a visat

Un fluture albastru aplecat

Pe roșul său ca un obraz de fată

Luna știa, tăcea îngrijorată...

 

Ce nestatornic este albul tău,

Ca o ninsoare-n pumnul unui rău!

Ai grijă cu parfumul, e un păcat prea greu...

Un pitpalac se-aude: și eu, și eu, și eu... :))

[Amanda Spulber]

Vers ludic, ironie și autoironie și o tandră înțelegere a călătoriei mai mult sau mai puțin riscante prin lumea poeziei, în calitate de autor.

[Denisa Curea-Popa]

Revin aici  pentru a mă bucura și de poezia domnului Valentin, pentru a-mi odihni sufletul. 

Bucurii vă doresc!

[Stanescu Valentin]

aDa, recitind minunata ta poezie ce a stârnit din partea unor colegi comentarii plăcute privitorului, mă asociez punctului de vedere despicător de curcubeu al Doamnei Monica Pester şi îţi dăruiesc un comentariu de la roşu la violet...

De la roşu-n violet

 

Lumina răsare-n culoare,

în laturi de roş-violet,

iar codul din frunză şi floare

păstrat e în mare secret.

 

In roşu deschisă e calea

ce zburdă-n nuanţele vii

când macul inundă iar valea

să-ncânte privirile mii.

 

Oranj e o pală aparte,

scăldat în penel diafan,

pendulă-ntre unde brocarte

şi roşul aprins sarafan.

 

Acum scos din hibernare

galben arde-n păpădie.

Candelula-i altă floare

unde salba lui adie.

 

Verde e cuceritorul,

iarbă-n şes, frunză-n pădure,

îi întinde-n câmp covorul

somnului ca să mă fure.

 

Albastru e cer imens.

Cicoarea-l îngână pe loc,

când soarele arde intens,

mirific şi veşnicul foc.

 

In armonii violine

din constelaţii florale,

căutat-n islaz de albine

indigo se ascunde-n petale.

 

Violet - culoare rece

trece lumea-n nevăzut,

cu gândul la roş’ petrece

către un alt început.

[Ada Nemescu]

@Monica Pester, mulțumiri.

aDa

[Monica Pester]

O trecere rapidă prin întreg ROGVAIV-ul este chiar un omagiu poetului.

Frumos !

[Ada Nemescu]

Vă sunt recunoscătoare, domnule Tudor Cicu, pentru popas, citire, comentariu. 

Onorată,  aDa

[Tudor Cicu]

ÎNCÂNTAT! e și cuvântul meu, pentru acurateţea limbii, tăria cu care vocala finală a propoziției accentuează imaginea căutată: „Luna știa, tăcea îngrijorată...”

[Ada Nemescu]

@!Denisa, este un joc (de cuvinte). Am întors clipa în toate părțile, am colorat-o, parfumat-o, șlefuit-o cu iubire până a devenit punctul însuși pus pe i :))

aDa mulțumește

[Denisa Curea-Popa]

Ce frumos și delicat poem ai scris! Imagini pline de farmec și simboluri subtile: liliacul, macul, fluturele, luna... toate se leagă într-un joc de culori și stări sufletești.
Am citit cu sufletul

[Ada Nemescu]

Comentariu ca o floare, oferită-n stil știut...

Mulțumesc! îl așteptam, dar mereu este prea mult!

Generos, cu-nțelepciune și cu bucurie-n vers,

Îmi transformi această lume într-un tainic univers...

domnule Valentin Stănescu sunteți inepuizabil! aDa