Poetica

[Vasilisia Lazăr]

Vai de mine, în neștire,

Metaforicesc poeții!

– Zicea unul*, cu acreală,

Și nițel nedumerit –

Metaforicesc stiharii,

De se coșcovesc pereții,

Ce să fie cu ei, frate?

Poate că s-au țăcănit?!...

 

Îi răspund, așa,-ntr-o doară:

Barzii metaforicesc!

Poeziile au sevă

Când stilistic glăsuiesc!

Și apoi, de când poema

Dăinuiește pe pământ,

Una doar i-a fost emblema:

Diadema la cuvânt!

 

Acum, de mă uit mai bine,

Tind să cred că-l înțeleg –

Când citesc pe câte unii,

Zici că rebusuri dezleg.

Doar cuvinte decupate

Și-ndesate-n pălărie,

Apoi, scoase la-ntâmplare

Și numite... poezie.

 

Stau și-mi chinui neuronii

Confuzată foarte tare;

S-ar cruci și dadaiștii

De atâta încifrare.

Tatonez, spre dibuire,

Un mesaj mult prea criptat,

Dar capitulez, la urmă,

Și distribui un citat.

 

Metaforicesc poeții

De când lumea, și se știe,

Fără metaforiceală,

N-am vorbi de poezie!

Unii suflă praf de stele,

Alții mută universuri,

Îngeri, fluturi, curcubeie,

Tot coboară peste versuri.

 

Și de vrei să îi guști miezul,

Caută-l, dacă ai unde!

Doar o coajă sclipitoare

În adânc nimic n-ascunde.

Dar ne gâdilă privirea

Și o punem în vitrină,

Că de-o bate în ea luna

Va aprinde-n jur lumină.

 

Alții, vrând ca să arate

Cum se scrie-o poezie,

Înșiră cuvinte fade,-n

Verticală, pe hârtie.

Nu tu rimă, ritm, fior,

De metaforă nici vorbă,

Doar cuvinte în decor,

Aruncate ca-ntr-o ciorbă.

 

Și să vezi umflat în pene

Atunci când vreo gospodină

Pe feisbuc, strigă alene,

„Ah, poete, e divină! 

Poezie-adevărată!

O, see you, e genial!

Tare-aș vrea s-o văd odată

Pe hârtie! Bestial!”

 

                *

Asta e în țara noastră:

Tot românul e poet!

Și n-ar fi nicio problemă

De-ar scrie doar în caiet,

Însă, edituri o mie

Se întrec să-l tipărească,

Să nu mai vorbim de critici,

Pe bani, gata să-l slăvească.

                 

                  * 

Metaforicesc poeții

Când stângaci și când divin;

Unii mușcă veșnicia,

Alții scapă de venin.

Dar ce searbădă-ar fi lumea

Fără ei – bătrâni copii! –

Și ce goale ar fi toate,

Și ce triste… și pustii!...

unul* - este vorba despre poetul George Safir care, în poezia „Metaforicesc poeții”, s-a arătat cumva nemulțumit de ceea ce se întâmplă astăzi în poezie. „Poetica” mea vine ca un răspuns sau ca o completare a ideii, dar într-un registru personal.

 

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, d-le Mony! Așa e. O bună bucată de timp am cam tăcut, crezând că problema se află la mine și nu stăpânesc suficient de bine tehnica dezlegării, a descifrării. Dar nu! Problema nu e la mine. Mă întreb totuși: oare cum de pot unii să scrie așa? :)

[Sofia Sincă]

Păcat că acest spaţiu de pagină principală e prea mic... Această poezie ar trebui afişată la vedere pentru a fi citită de toată lumea care trece pe aici.

Lisia cu sufletul ei blând nu a vrut să supere pe nimeni, doar o mică atenţionare pentru ambele părţi: şi penru cei ce doresc doar versificaţie la întâmplare, dar şi pentru cei ce exagerează. În ceea ce mă priveşte, pentru mine nu există exces de metaforă. Dar, după cum văd, mulţi cititori consideră altfel.

Felicitări Lisia, pentru modul conciliant în care ai transformat poezie. Aşa îi stă bine unui administrator fondator!

Mie îmi plăcea şi în cealaltă formă... era ceva mai condimentată.

Sofy, cu admiraţie!

[Ionel Mony Constantin]

Acum, de mă uit mai bine,

Tind să cred că-l înțeleg –

Când citesc pe câte unii,

Zici că rebusuri dezleg.

Doar cuvinte decupate

Și-ndesate-n pălărie,

Apoi, scoase la-ntâmplare

Și numite... poezie.

Lisia are o FOARTE MARE  dreptate. Aici, dar şi pe alte siteuri, citim, nu de puţine ori, astfel de creaţii. Cine are urechi de auzit şi ochi de văzut  să audă şi să vadă.

[Vasilisia Lazăr]

Ok, d-le Ilie,

:)

[Vasilisia Lazăr]

:))) Ok, d-le VIS! Luasem în ordinea în care se aflau. Aș prefera să vă spun altfel, dar nu știu ce să aleg. Stănică? Ilie? Viorel? Chiar nu știu. :)

[Vasilisia Lazăr]

:) Adevărat, domnule SIV.

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, d-na Lecu, pentru minunatul comentariu! Mult adevăr zugrăvește.

Cu prețuire,

[lecu rodica]

Adevarata arta poetica!Inocenta limbajului si mesajul spun totul.Cred ca va produce un adevarat cataclism in mintea celor care metaforicesc si nu utilizeaza metafore...

Sunt destui cei care ,,strivesc corola de minuni a lumii''cu vorbe fade,cuvinte de decor.

Creatia suprema a vorbirii este logica,acolo unde nu e...sunt goale toate

O poezie adresata!

[Vasilisia Lazăr]

Gabi, poate te aude cine trebuie. :)))) Deocamdată mai am multe de făcut aici. :)

[Vasilisia Lazăr]

Gina, poeții ar fi tare triști, mai triști decât sunt de obicei.

Mulțumesc!