ploaia de pe celălalt mal

[Vasile Pin]

plouă mamă

și ochii ți-s deschiși atât de deschiși încât

oasele ți-au albit vrei din nou să-mi cureți pata

de pe scoarța terestră a memoriei

te cațări pe funia apei cu umbra pe tine de parcă e iarnă

uneori pietrele sunt părți nemișcate de oameni

pui tâmpla  

pe geamul dintre noi și-l aud aburind

cuvinte cu flacăra mică ies dintre coastele tale

pe buze să plângă

în loc luminat  în loc cu verdeață

lacrima ta era cu pământ din iarbă zburau dureri

de la piatră

zburau până la oase

 

plouă mamă

și oasele ți-s deschise atât de deschise încât

și ochii mi-s albi

[Corina Militaru]

Deosebite imagini, întotdeauna inedite. Încântată! :)

[Chris]

Frumos, apăsător!

[Mihaela Roxana Boboc]

te cațări pe funia apei cu umbra pe tine de parcă e iarnă

uneori pietrele sunt părți nemișcate de oameni

pui tâmpla  

pe geamul dintre noi și-l aud aburind

Extraordinar poem!

[Sofia Sincă]

Călătorie prin lumea de dincolo în dorinţa de a mai fi alături de cea mai dragă fiinţă. Elogiu şi preamărire mamei, ridicarea la rang de sfântă, într-un spaţiu al înţelegerii.

în loc luminat  în loc cu verdeață - ar trebui pus în ghilimele. Sunt luate din cărţile sfinte.

Am citit şi m-a impresionat.

Sofy