Plângeau doi ochi, pierdută, o silabă

[Suchoverschi Gheorghe]

Iertaţi-mă, dar n-aveţi o silabă-n plus?

Nu ştiu cum am făcut de am pierdut-o

În versul meu din ochii tăi ce nu-s.

Pe drumul greu... şi cât de mult am vrut-o.

*

Ei au avut o viaţă prea fugară

În fiinţa ta ce rezona cu-a mea.

Urcaţi în trenul morţii dintr-o gară,

Un asterisc i-a regăsit pe-o stea.

*

Azi mai păstrez metafora smerită

În ritm domol al unui recviem.

Îţi scriu iubirea-mi nemărturisită

Şi ochii tăi renasc cu-acest poem.

*

* *

Iubiţi-vă dar vă mărturisiţi

Sublimul sentiment, nu într-ascuns.

Şi nu vă pierdeţi vremea, vă şoptiţi,

Uniţi de-un iamb, în jurământ pătruns.

*

Rugaţi-vă la steaua care-a plâns

Cu-amarul poeziei ce-aţi cerut-o.

Prin cratima care vă leagă strâns,

Vă va veghea silaba ce-am pierdut-o

Gheorghe Suchoverschi