piruetă

[gina zaharia]

am încăput amândoi într-o cutie de chibrituri
ardeam mocnit
iar ploaia era în vacanță
într-un stup de gânduri

vulturii și-au încrucișat aripile
fără să le pese
că un singur fâlfâit poate aprinde
un ocean de scântei
mototolite în praf de seară

e prea devreme să ne renunoaștem învinși
de aura lumii polare
și prea târziu să existăm fulgere
în mângâierea infinitului

dansul nostru se va încheia într-un nasture
ce simplu ce străin și ce cald
un singur pas
și pirueta dispare

[gina zaharia]

Mihaela, da Coza, Nuța, Sofy, Lisia, Gabi, Rodica, mulțumesc pentru clipele petrecute în pirueta mea!

[lecu rodica]

Parca sunt intr-o cutie de chibrituri si nu ma pot hotari intre gesturi...caci,e limpede ,va trebui odata aruncata la gunoi...pina la urma parca avea dreptate Goethe...adevarul este o faclie,dar una ingrozitoare;o privim clipind cind trecem pe linga ea si ne e frica sa nu ne aprinda...dar poate este mai bine sa te consumi in focul mistuitor decit sa ruginesti...

Gratioasa pirueta!

[Gabriela Grădinariu]

          Niciodata nu-i prea tarziu sa schimbi focul mocnit in ocean de scantei! Versul tau imi provoaca mereu imaginatia. Toata admiratia!

[Vasilisia Lazăr]

Superb, poeto!

[Sofia Sincă]

Versurile curg cu o vâltoare impresionantă, în descrierea focului mocnit din leagănul nopţii polare. Suprarealismul, imaginaţia poetei la cote incomensurabile, atrag după sine cititorul şi admiraţia sa.

Am citit cu încântare, Sofy!

 

[Nuța Istrate Gangan]

e prea devreme să ne recunoaștem învinși 
de aura lumii polare 
și prea târziu să existăm fulgere 
în mângâierea infinitului

dar in timp pentru o iubire arzanda intr-o cutie de chibrituri:)

[Ion Lazăr da Coza]

renunoaștem > recunoaștem

Contratimp...

da Coza