Pinul

[Stanescu Valentin]

 

 

La umbra lui cu-arome-mbătătoare,

cu foarfeca din ghem mai tai secunde.

Deşiră Parce-n voie, zâmbitoare,

alt ghem sub pin, nu ştiu ce îmi ascunde...

 

Inflorescenţe-n piramide crapă,

se-nalţă-n dimineaţă către soare,

menirea lor e-o taină ce îmi scapă

şi tac, din gând îmi curge o-ntrebare:

 

Ce leac e-n conul plin de romburi etajate

şi ce tristeţi din noi va fi s-alunge?

Neştiutori şi răi petrecem clipe plate

şi acul ignoranţei continuu ne împunge.

 

Sub pinul zvelt, semeţ, noi curgem – nişte umbre...

 

El trece-n largul vieţii făr’ de conştiinţă

dar calea şi-o urmează în anotimpuri clare,

deasupra noastră el, lipsitul de ştiinţă,

ne-acopră cu umbra sa ajutătoare.

 

Privesc de jos coloana ce sprijină tot cerul,

ea este la amiază un cuib în care astrul

mai zăboveşte-n clipă fotonii ca fulgerul

să toarne clorofilei în verde ceru-albastrul.

 

Cu acele lui pinul măreţ piaptănă luna

şi stelele se nasc în ace scânteinde,

fără-ntrebări, spre tâmplă-ncet îmi ridic mâna

şi-n noapte mă cobor în visul ce mă prinde...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa, pinul din mine vă zâmbeşte. Săptămâna trecută am adormit pe un pat pliant sub unul dintre cei doi pini gemeni. Era pe maximum de tărie parfumul inflorescenţelor. Numai soarele m-a trezit mai târziu când mi-a încins tălpile rămase în afara umbrei pinului. A fost un timp de vis dăruit din ghemul lui Atropos!

 

[Ada Nemescu]

Foarte frumoase metafore! Urc din metaforă în alta mai specială, ca din creangă-n creangă în pinul ce te-a inspirat! S-a pogorât Raiul în grădina ta!

aDa, încântată...

[Denisa Curea-Popa]

Într-un dans subtil al luminii și umbrei sub pinul protector, imaginea Parcelelor care deapănă și taie firele vieții adaugă profunzime unei meditații lirice asupra efemerității și a sensului existenței. Poezia cucerește prin finețea metaforelor și tăcerea plină de sens pe care o lasă în urmă.
Am citit cu deosebită plăcere!