Se pierd păduri în calendare
şi filele se rup cu fiecare zi,
ascunse-n anotimpuri oarecare
fără să ştie unde s-or opri.
Cocorii înşiraţi pe creasta zării
împing apusul înspre răsărit,
să nu mai stea luceferii uitării
deasupra unui nufăr înflorit.
Şi-n prag de zori albiţi de rouă
îngenunchiată floarea de cais
îmbracă ramurile-n haina nouă
să nu rămână viaţa doar un vis.
Se leagănă copacii-n nemurire
cocorii bat cu aripa-n zenit,
pe undeva există fericire,
pe undeva un nufăr a-nflorit
Adaugă un comentariu
Multumesc domnule da Coza pentru doza de optimism!
Sunteti un om deosebit!
Cu pretuire!
Mihaela Roxana iti multumesc pentru calda apreciere!
Cu drag si pretuire!
Și totuși există speranță!...
da Coza
Cocorii înşiraţi pe creasta zării
împing apusul înspre răsărit
Superbe versuri! O poezie deosebită!
Multumesc domnule Iordachescu pentru acest comentariu!
Cu pretuire!
Aţi ilustrat într-un mod aparte acest undeva. Mi-a plăcut în mod special!
Stimă,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE