Pe calea fără nume

[Corneliu Neagu]

Uimirea se tot duce

spre neștiute astre,

adesea nici cu gândul

nu o putem găsi,

pierduta sa trăire

din sufletele noastre

ne tulbură tăcerea

puterii de-a mai fi.

 

Dar poate, vreodată,

va reveni pe-o rază

să lumineze calea

parcursă, cea dintâi,   

ce strajă neuitării

din haos ne veghează

cu-o ultimă dorință

rămasă căpătâi.

 

Voi aștepta minunea

când zorii la fereastră

veni-vor din văzduhuri

cuprinse de uitări

să-alunge luna plină

rămasă sus pe creastă

sub vraja revărsată

din mitice viori.

 

Atunci voi înțelege

că într-o zi, anume,

călare pe licornul

cu frâul de argint,

vei reveni, iubito,

pe calea fără nume,

să te alint  în patul

cu flori de hiacint.

 

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten și coleg de condei Petruș Dan, pare o poezie simplă dar, în același timp, ermetică, chiar de la început ("Uimirea se tot duce/ spre neștiute astre"). Pe parcurs, meandrele discursului liric par a fi tot mai încâlcite ("Voi aștepta minunea/ când zorii la fereastră/ veni-vor din văzduhuri/ cuprinse de uitări")... Însă dumneavoastră ați găsit niște interpretări interesante, fapt ce dovedește că sunteți iubitor și bun cunoscător al poeziei, în general. Ca urmare, vă mulțumesc foarte mult, cu prietenie și gând bun! Mă simt dator, totuși, să precizez faptul că iubitele la care fac referire în poeziile mele nu sunt întotdeauna femei aievea, ci muzele care mă inspiră să-mi realizez creația lirică. De aceea ele vin, de cele mai multe ori, călare pe un licorn cu frâul de argint. De altfel, nagoda și licornul cu frâul de argint sunt entități fantastice evocate adesea în poeziile mele...

[petrut dan]

Eu îl percep ca pe un poem de dragoste, plin de înțelepciune și vitalitatate în același timp, un bărbat care are răbdarea și puterea să nu-și piardă speranța până la sfârșit, sfârșit care nu este decât finalul  unei așteptări asumate având în vedere ce aliați puternici își face iubirea din cuvintele poemului dvs.Astfel ''unicornul= o ființă cu  puteri miraculoase, invizibilă și cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, dispărând ca prin minune în pădurile întunecoase. În epoca medievală, inorogul este reprezentarea puterii, dar și a purității.'' Frumos și înălțător poemul dvs, domnule Corneliu Neagu, mă bucur de plăcerea lecturii!)

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, dragă prietenă Floare!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respct, stimată doamnă Vasilisia LAZĂR! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos! Ultima strofă e superbă. Cu prețuire!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie, stimate coleg Gabriel Cristea!

[gabriel cristea]

Minunată compoziție!