pașii tăi

[Dinca Valerian]

pașii tăi n-au loc nicăieri

ori nu știm noi că nu lasă urme

căutăm un pod

peste cele mai profunde lacrimi

udate intim până la uitare

dorința este o frumusețe când are alt scop

greu să te răscolești clar de lună

fără a picura șoapta promisă

în răgazul bolților ascunse de lumini

din goluri vechi cad lanțuri care leagă

poteci revărsate peste apă

vreau să țîn o lumânare-n umbră ta

chiar dacă îmi va arde mâna

clipind spre uitătura lucrurilor

brațele oricui cuprind suficientă răbdare

doar povara nopții întoarsă din drum

nu crede

nu poate

nu îndrăznește

plutind mereu în sete și însingurare

ca o roată gândul te cară înapoi

la ceea ce ține secret de lume

am ars durerea în aripile lucrurilor dragi

regăsite în cât mai multe locuri

când viața te întâlnește 

cu un moment legat la ochi ca acesta

lasă urmele să curgă 

printre lespezile cioplite fără contur

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazar Gradinariu - Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Dinca Valerian]

@Chris Multumesc pentru apreciere

[Chris]

ce frumos...

[Vasilisia Lazăr]

Tare frumos! Îți lasă pe chip o undă de tristețe, dar e frumos. 

[Dinca Valerian]

@Mihaela Popa Multumesc pentru raspuns. Niciodata n-am activat intr-un cenaclu literar. Probabil ca acolo as fi invatat niste lucruri folositoare. Ramane sa ma gandesc de unul singur la lucrurile care dau de gandit. Nu ma deranjeaza parerile diferite de ale mele. Uneori imi dau seama ca am de castigat. Inca o data multumiri.

[Mihaela Popa]

am exemplificat în primul comentariu punând  (...)

cu plăcerea lecturii,

Mihaela

[Dinca Valerian]

@Mihaela Popa Multumesc pentru lectura si comentariu. Interesant punctul Dvs de vedere. Dati-mi o mana de ajutor. Concret, ce ati elimina? Multumiri anticipate

[Mihaela Popa]

"viața te întâlnește 

(...) un moment legat la ochi(...)

lasă urmele să curgă

printre lespezi (...)

fără contur"

am citit de mai multe ori, e o scriere bună dar care pierde uneori din forță prin adăugarea explicațiilor, puțin mister n-ar strica, zic eu

cu prietenie,

Mihaela

[Dinca Valerian]

@Stanescu Valentin Multumesc pentru lectura si comentariu

[Stanescu Valentin]

traversând aceeaşi soartă printr-un timp din veşnicie paşii noştrii-n fapt ne poartă spre necaz sau bucurie

 

’’pașii tăi n-au loc nicăieri

ori nu știm noi că nu lasă urme’’

 

pe unde paşii tăi te duc urme rămân urme dispar

răsar lujeri de uitare plânge iarba şi nisipul

talpa ta caldă şi moale nu le mai mângâie chipul

se stinge încet visarea de când ne întâlnim prea rar

 

pe unde umbra-ţi se-aşează tresar iarba şi nisipul

şi adâncă-nchipuire către tine îşi îndreaptă

când mă simt la fel de singur paşii îndelung ţi-aşteaptă

pentru o nouă-mbrăţişare să le umple-n zâmbet chipul

 

în urma ta în umbra ta rămâne golul cel mare

câmpul tot de amintiri e răscolit plin de năcaz

când umbra unui pescăruş coboară-n clipă de răgaz

ea plaja verii ce-a trecut cu gândul la noi tresare...