Părinţi plecaţi în lume

[Bidulescu Constantin]

(Parodie după “Din tren” de George Topârceanu)

Să scape de-un mare chin
Au lăsat curte, livadă,
Şi din spaţiul carpatin
Au plecat mai mulţi, grămadă.

Fără urmă, fără ţel,
Un copil pierdut aleargă,
Şi e singur singurel,
Cu părinţi în lumea largă.

Din tren
George Topârceanu

Ca un val de cer senin
Prins în volbură nomadă
Curge vântul cristalin
Pe câmpia de zăpadă.

Fără urmă, fără ţel,
Gândul meu pierdut aleargă
La întrecere cu el,
Şi se pierde-n zarea largă.

[Bidulescu Constantin]

Am înţeles, d-na Vasilisia.

[Vasilisia Lazăr]

Nu, eu zic că nu e parodie. Procedeul predilect al parodiei este ironia. În parodie se imită și se deformează în mod voit elementele cele mai caracteristice ale operei altui autor, pentru a obține efecte satirice sau comice. Aici nu e nici una, nici alta. E mai degrabă o pastișă.

[Bidulescu Constantin]

Ar fi interesant dacă cineva ar scrie un articol despre parodii, cu definiţie, exemple, contraexemple. Cred că ar interesa pe mai mulţi.

[Valeria Merca]

Aveți câteva ruperi de ritm. Mai degrabă,  un soi de...  ironie a sorții.

Dar am citit cu interes.

[Nikol MerBreM]

Tare trist mesajul. Tocmai spuneam pe aici pe undeva că nu mi-e foarte clar ce înseamnă parodie, dar parcă aş spune că asta nu prea e. Însă asta nu anulează mesajul poeziei, un mesaj din realitatea actuală.

[Bidulescu Constantin]

Mulţumesc doamna Rădiţa Răpeanu. Mă bucur că vă place.

[Bidulescu Constantin]

Aşa este, doamna Sofia. Dar parodia mai poate avea şi efect satiric. 

Azi am postat şi o parodie cu efect comic.

[Sofia Sincă]

E mai mult o interpretare a poeziei lui Topârceanu, decât parodie. Nu are caracterul comic.

Semnul meu,

Sofi