Noapte fantastică

[Gabriel Cristea]

Luminile pământului s-au stins, rând pe rând,
ca niște lampioane plutitoare
și-o liniște fantastică parcă mă învăluie.
O liniște ca un murmur de încrețituri subțiri - îmi șoptește apa!
Luna se-alintă moaltic pe trepte-nfrunzite
și-mi curge pe buze sărut de argint.
Păsări - lunatece statui -
mă iscodesc de pe ramuri uscate și nalte.
Cerbi de chihlimbar încremenesc,
ca arbori rămuroși, pe măguri violete - răsuflarea lor,
un abur peste dumbrava-mi tăcere.
Știme de apă îmbracă meandre
cu iluzorii văluri de mireasă, chemându-mă.
Fluviul își curge rădăcinile spre zori, iar eu,
eu șerpuiesc prin oglinzi, ca o făptură flavescentă,
adunând în solzi scântei din întuneric.

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, doamnă Mihaela Pop, pentru observație! Era necesară modificarea. :)

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, doamnă Agafia Drăgan!

[Mihaela Popa]

ai creat o atmosferă plăcută

cred că ar trebui cumva modificat aici ”ca cerbi”

[Agafia Drăgan]

Frumos! O "inflorire" a pastelului in suflet si ochi.

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, Valeria Merca, pentru apreciere! 

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, doamnă Ana Câmpeanu!

[Gabriel Cristea]

Domnule da Coza, modestia valahă... :)

[Gabriel Cristea]

Mihaela, ,,typo molatic'' sunt cam 7%, restul curge - prin vene - sangvinic și alegro. :) Mersi!

[Valeria Merca]

O atmosferă de liniște copleșitoare îți dă lectura acestei minunate poezii.

Am citit cu admirație.

[Mihaela Suciu]

Eşti pescar, Gabriel?

Typo: molatic

Descrii atât de fain, nu te invidiez, dar parcă m-aş îmbolnăvii de flavescența aurie. :)