Închinăciune

[C.Titi Nechita]

Din fruntariile vremii,

Printre miile de stele

Tu răsari pe bolta lumii,

Crai, în vechile castele.

 

Cobori luna în adâncuri

Şi te ‘nalţi din nemurire…

Cu-ale tale calde stihuri

Luminezi o omenire.

 

Tu îmbraci cu-a ta sclipire

Codrul care-ţi duce dorul

Şi ridici din adormire

Clipe ce-au simţit fiorul.

 

Oşti trecute-n nefiinţă

Ce-au stat pavăză-n hotare

Ţi se-nchină cu credinţă

Undeva, sub Carul Mare.

 

Regi şi împăraţi de-a rândul

Ce ţi-au fost muze sub soare,

Împăcaţi acum cu gândul

Dorm, pe rugii din altare.

 

Tu cobori în nopţi senine

Din înaltul cel de gheaţă,

Legănat doar de suspine

Te întorci iarăşi la viaţă.

 

Bucuros  de ,,revedere”

Codru-ţi face plecăciune,

A dorinţelor mistere

Vor a-ţi cere iertăciune!

 

Te înalţă şi coboară,

Tu, Luceafăr, din poveste…

Curgi în mine tu, comoară,

Şi rămâi soare pe creste!

[C.Titi Nechita]

Mulţumesc frumos de trecere şi semn, d-na Marinov!

[C.Titi Nechita]

Mulţumesc frumos de popas, d-na Sofia şi în aceeaşi măsură mulţumesc şi pentru comentariu şi idei!

[C.Titi Nechita]

Întradevăr aceasta a fost intenţia, să duc acest gând de închinăciune, de omagiu, în acea epocă.

Mulţumesc frumos de semn şi comentariu, d-na Cîmpeanu!

[C.Titi Nechita]

Aşa este, d-na Vasilisia, ar fi trebuit pentru acord să scriu ,,Ale dorinţelor mistere".

Mulţumesc frumos de trecere!

[Sofia Sincă]

Puteai pune alt titlu. Închinăciune... este spre religios, bătrânesc. La fel acest vers,Vor a-ţi cere iertăciune! Iertăciuni se cer la înmormântări, morților. Mai lipsea pe undeva mortăciune...

Era mai nimerit, plecăciune sau sunt atâtea expresii elogioase în limba română.

Apreciez prozodia bună.

Sofy

[Vasilisia Lazăr]

A dorinţelor mistere

Bănuiesc că e o licență poetică, de dragul ritmului, altfel acordul e greșit.

Mesaj înălțător.