în liniști definitive

[LUMINITA SCOTNOTIS]

în liniști definitive

 

 

o oarecare jumătate de  inimă

cu aripile rătăcite

sub văzul plin al soarelui

îi chem înflorirea în concept menit

din stigmatul pulsului

 

nu mă vei topi oază de iubire

spațiul e modificat în liniști definitive

atinge-ți bătătoritele înaintări

rumegările-s însemnate de cumpătul sorții

să mă cern privirii în umbră

 

între stările zidite de ploi

dezlănțuindu-mă

ca voalul de nunta

alerg țărâna legată-n altoi

de inimă arsă

de gând strigăt semn

și-n orbul îndemn de-a nu mă opri

s-aduc prevestirea  înhumatului vast

că-n suflet port ochii adâncului pas

 

 

din visul prelung cu somnul plecat

de setea-ți mă fură

când sorii se culcă pe coastele albe

de Eve vândute la târgul  de piatră

voi fi poate-un azi

o treapta a ta la scara din vene

o ultimă casă clădită în ceață

de  zid scufundat în străfunduri  aldine

iar tu să mă ai un fulger în palme

din inimă arsă în secundele tale

 

de setea-ți  mă cere

voi fi poate-un ieri

 

[LUMINITA SCOTNOTIS]

multumesc tuturor colegilor, pentru semnele lasate pe pagina mea”! pretuire

[LUMINITA SCOTNOTIS]

domnule da Coza, cred ca ar fi bine sa iau o pauza! respect

[Ion Lazăr da Coza]

Cu excepția ultimelor două calupuri, restul (pentru mine) e un munte de calambururi ilizibile.

da Coza

[Nicolae Sărătean]

din visul prelung cu somnul plecat
de setea-ți mă fură
când sorii se culcă pe coastele albe
de Eve vândute la târgul de piatră
voi fi poate-un azi"""   

Reverenţe! am savurat, am zâmbit şi-acum plec mulţumit :)

Cu admiraţie,

[Vasilisia Lazăr]

când sorii se culcă pe coastele albe
de Eve vândute la târgul de piatră
voi fi poate-un azi
o treapta a ta la scara din vene
o ultimă casă clădită în ceață
de zid scufundat în străfunduri aldine
iar tu să mă ai un fulger în palme
din inimă arsă în secundele tale

de setea-ți mă cere
voi fi poate-un ieri

Complexă și poetică definiție! Reverență!

[Sofia Sincă]

Regăsirea echilibrului cu toate obstacolele, cu toată intriga creată de iubire. Inima, copleţită de nemărginire îşi poartă cruce între ieri şi azi.

Profund poem, ca o apă adâncă în care doar presupui ce se întâmplă în interior. Vezi doar mişcarea de la suprafaţă.

Preţuire, Sofy!

[chindea maria elena]

"iar tu să mă ai un fulger în palme
din inimă arsă în secundele tale" - aceasta să ne fie identitatea! Te înţeleg perfect; am pus motto la un roman "ca să poţi locui un fulger"! Deci... Reverenţă! Gerra