Cu albe gânduri constelate
Voiam în ale tale brațe,
Pale de vânt ce vor să-nhațe,
Parcă din alte lumi zburate.
Sub neaua norilor, pribeagă,
Ce-n liniști își gonește duhul,
Simțeam târâșul cum mă leagă
Și mă cutremura văzduhul.
Cu o mireasmă-n crengi, ușoară,
Dormea moliftul în eteruri,
Mă toropea în primăvară,
Dar mă vedeam stăpână-n ceruri,
Când îmi iubeai lin și cuminte,
Purtându-ți palmele-amândouă,
Curbura spatelui, fierbinte,
Muiată-n lacrimă de rouă.
Se risipea ca o colindă,
Cu glas metalic șiroită,
În clara lacului oglindă,
Un murmur galben de răchită.
Adaugă un comentariu
Personal, cred că am trecut de etapa exercițiului, ba chiar am decis să îmi schimb statutul de învățăcel și să îmi repar greșelile, sau să dau plus valoare textelor mele. Însă, contextul fiindu-mi favorabil, vă mulțumesc pentru apreciere, doamnă Mihaela Popa!
un exercițiu frumos
Îți mulțumesc, dragă Augusta!
frumos, cald, am intalnit imagini/constructii frumoase
Vă respect dorinţa şi nu voi mai cita cu ghilimele părţi din gândurile Dumneavoastră. Ele veneau tocmai pentru a evidenţia frumuseţea mesajului poetic... ca o metodă reală de a comunica prin poezie. Inspiraţie!
:) Am înțeles! Doar vă rog să fiți mai selectiv! Puteți păstra particularități ale textului meu, fără însă a întra în anumite substraturi... cum ar fi ,,Curbura spatelui, fierbinte". :)
Doamnă Mihaela Munteanu,
Vă mulţumesc pentru-nţeles:
spre a aduce un ecou
acestă formă am ales
pentru mesajul tău cel nou...
Domnule Valentin Stănescu, bănuiesc că rolul acestui intermezzo este pentru a gravita în jurul mesajului meu. Vă mulțumesc mult, pentru implicare! Este o metodă reală de a comunica prin poezie
Se-ntoarce-n gând cu nostalgie umbra amorului ce trece tot ce era cândva magie azi e departe şi e rece...
’’Cu albe gânduri constelate
Voiam în ale tale brațe,
Pale de vânt ce vor să-nhațe,
Parcă din alte lumi zburate.’’
Trăind prin gânduri colorate
o vreme de extaz şi dor
timpul din noi aprig se zbate
când vrem să îl oprim din zbor
din braţe să te pierd o clipă
nu vreau - distanţa e durere
nu vreau a dorului risipă
şi nici fiinţele stinghere...
dar timpul a trecut-nainte
când l-am scăpat din mâna strânsă
şi ai plecat fără cuvinte
îmi tot ascund privirea plânsă
simt şi acum - mi-aduc aminte
de palmele cu mângâierea
’’curburii spatelui fierbinte’’
a şoaptei tale adierea...
privesc cum se ridică-n soare
’’un mugur galben de răchită’’
lacrimi ca roua pe răcoare
îmi curg pe faţa şiroită...
Admiraţie pentru vers el se aude-n univers!
Vă mulțumesc, doamnă Denisa Curea Popa!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE