Monolog nocturn

[Manuela Munteanu]

Când se deschid ferestre către lume,
În limpezimi de-oglindă vesperală,
Mă însoțesc cu-aroma ei florală,
Ce îmi străpunge-a pieptului genune.

Îi beau cu poftă-albastrul dintre stele,
Iar ochii mei se-mbată cu lumina,
Când i-a-nflorit înaltului grădina
Și-i curg sclipiri pe albul pielii mele.

"Eu cine sunt?", întreb șoptit văzduhul,
Să nu-i răscol umbritele atlazuri,
Dar el se-avântă-n veșnice talazuri
Și își topește-n mări spumate duhul.

"Eu cine sunt?", mai ciocănesc cu teamă
În unda lină-a vântului, pribeagă.
Mă-nvăluie-n mătasea ei, întreagă,
Cu zbor rotat, dar nu mă ia în seamă.

Celestele cișmele de sineală
Opresc, cu somn, secundele în ceasuri,
Un vis rămâne-n noapte la taifasuri
Cu luna, ce-a-nverzit... de plictiseală.

[Amanda Spulber]

Am zis în sensul că nu cred că luna s-ar plictisi dacă ar sta la taifas cu visul tău. Așa am citit poezia ca pe o ușoară autoironie: dincolo de ritmul foarte plăcut și de imaginile frumoase, sunt un copil pe lângă măreția naturii, care mă tratează cu drag și un pic de amuzament. :)

[Manuela Munteanu]

Amanda, draga mea, îți voi spune un secret, dar să nu-l spui nimănui... :) În versurile mele, nu voi fi niciodată luna. Îți mulțumesc pentru trecere, dar mai ales pentru zâmbet! Te mai aștept cu harul tău de-a descreți frunțile.

[Amanda Spulber]

Nu cred că a înverzit de plictiseală, dar îmi place autoironia. :)

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, doamnă Mihaela Chitic!

[Manuela Munteanu]

Iată ce se întâmplă, dacă stai sub presiunea timpului! Am ,,fugit" și nu v-am observat comentariul, doamnă Vasilisia. Mulțumiri pentru apreciere și sfat! Da, cu siguranță aș putea renunța la linia de dialog, poate ar fi mai bine să pun ghilimele, pentru a marca totuși expresia mea.

[Manuela Munteanu]

Dan, am așteptat comentariul tău, mi-am imaginat că trebuie să vină, după reacție. :) Am ascultat de sfaturile tale și mi-am propus de la bun început să conturez imagini, să știi. Am scris cu plăcere această poezie și cu o anume ușurință, tocmai pentru că mi-a plăcut. Dacă ți-a plăcut și ție, cu-atât mai bine și cu-atât mai mare satisfacția. Îți mulțumesc pentru apreciere! Voi reveni zilele ce urmează cu comentarii. Am citit, dar pur și simplu nu am avut timp să las un semn scris. Noapte liniștită!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem fluent, sensibil, corect, plăcut. Nu e nevoie să folosești linia de dialog. Întreagă strofa a doua cea mai frumoasă. Felicitări!

[petrut dan]

Versificație perfectă, deosebit versul ' și-i curg sclipiri pe albul pielii mele'' și foarte vizual, de fapt întregul poem este unul vizual, dar mie mi-a plăcut îndeosebi cel menționat! Un poem bun, fără artificii inutile, autentic atât prin mesaj, cât și prin formă, mă bucur că îți păstrezi maniera, ușurința și plăcerea cu care se vede că scrii, stilul, de acum recognoscibil, cu drag!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru popas, doamnă Monica Pester!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru vizita nocturnă, Alex! Da, este propria mea căutare într-o noapte... metaforică, evident. Vis frumos îți doresc!